Scurt dialog despre poezie

Draga M, imi place mesajul tau. Chiar reusesti sa atingi esenta in poezia mea si asta ma bucura. Am pus doua carti, una pentru tine, cu dedicatie, cealalta doar cu autograf, pentru persoana cea mai draga tie.
As vrea sa te rog ceva: sa-mi permiti sa public pe blog reactia asta a ta la poezia din „Ferestrele…” fara nume, ca un ajutor pentru cei care o au si n-au inteles prea mult, sau ca o reclama pentru cei care n-o au…:

„Multumesc!!!! Ptr carti. 🙂 Chiar nu ma asteptam. Imi zice G, „am ceva ptr tine de la prietenul tau din Braila”….. io am prieteni multi , dar in Braila? Nu m-am prins decat atunci cand am desfacut pachetul cu cartile… 🙂
Am si citit. Trebuie sa recunosc ca in multe locuri n-am reusit sa pricep mare lucru. 🙂 Poezie am mai citit doar pe la 18 ani cand am fost indragostit tare de tot :-). De atunci….pana acum, aproape nimic. Va jucati cu cuvintele si-apoi le lasati sa zboare…..si asta-i poezie. Io-s mai analitic, cred, si cam tin cuvintele in colivie, le rastignesc in cate-un sens si greu le las sa mai coboare de pe cruce… si de asta mi-e greu sa citesc poezie.
Mi-au placut, din cele cateva pagini citite in noaptea asta imposibil de fierbinte, cateva:
„intoarce-ma-n aluatul unei paini
pe care-o poti lua Isuse in maini
s-o frangi s-o inmultesti si s-o imparti
cu glasul Tau tacerii celorlalti”…

sau: „mai am in cuib o rugaciune de mancare …”

„pe toata simtirea mea ploua si gandurile mele apareau transee ale tacerii”

” ce sa fac
daca am crescut
si anii mi-au ajuns atat de scurti
ca nu-i mai pot imbraca”

si strofa cu „imi spui sa vin mai aproape
sa vad cum cresti…” e f f faina. E incredibil ce fortza pot avea niste litere atunci cand sunt asezate unde trebuie si mai ales, cand ajung in pamant insetat.

si mai sunt destule. Scuze, cred ca nu-s prea coerent, e ora 5 si eu n-am dormit deloc. De caldura si de dor.
Multumesc,
Mult.
In Hristos,
M”