De vorbă cu Liviu Mocan -7-

IP – Când au auzit de amplasarea unei statui în proximitatea piramidelor egiptene, unii au râs. Spuneau că asta ar însemna „sinucidere artistică”. Ce te-a determinat să te gândeşti la un astfel de amplasament, şi ce le poţi răspunde acestor oameni?

LM – Piramidele egiptene constituie, din perspectiva mea, CELE MAI SEMNIFICATIVE OPERE DE ARTĂ ALE OMENIRII, DEDICATE CELEI MAI SEMNIFICATIVE PROBLEMATICI ALE CONDIŢIEI UMANE: VIAŢA DE DUPĂ MOARTE.

Dumnezeu se revelează progresiv umanităţii.
La momentul acela de creare a piramidelor, ATÂTA era gradul de înţelegere asupra continuării vieţii „DINCOLO DE ORIZONT”. Dar puţinul acela pe care îl ştiau egiptenii, îl credeau cu atâta tărie încât li s-au dăruit în întregime!
Azi, după câteva mii de ani de maturizare a umanităţii, nouă, prin Isus Hristos ni s-a revelat imens mai mult decât lor atunci, despre eternitate. Desăvârşita revelaţie a lui Dumnezeu prin Isus Hristos ABUNDĂ în subiectul acesta. (Învăţătura despre bobul de grau care trăieşte plenar/rodeşte doar după ce moare, este una dintre ele)

Ce facem noi, creştinii contemporani cu revelaţia aceasta extraordinară?! Unde sunt, care sunt expresiile noastre magnifice, incontestabilele, convingătoarele noastre capodopere? În micimea mea, eu doresc să afirm vestea bună a salvării eterne folosind toţi talanţii pe care i-am primit. Visul meu cu privire la crearea unei sculpturi pe fiecare continent al planetei mă depăşeşte: de aceea doresc sa-l fac, pentru că NU POT să îl fac…

Sămânţa din Africa, ce intenţionează să ilustreze învăţătura Domnului cu privire la viaţa eternă, ar fi o expresie a înţelegerii contemporane cu privire la eternitate, deci superioară din punct de vedere teologic, înţelegerii constructorilor fantasticelor piramide. Ar fi Noul Testament în comparaţie cu Vechiul Testament.
Din punct de vedere artistic însă, sculpturica mea trebuie să se ascundă cât poate de bine, ca nu cumva piramidele să dea cu ochii de ea… Sculpturica de 7 metri da, le poate privi de departe, cu desăvârşit respect şi mai poate… să tacă! Să lase să vorbească VIAŢA.

Publicitate