Cum e mai bine? Să stau cu mâinile încrucişate când altul mă fură? Să zic ca el, când altul mă minte? Să las mita să-şi facă lucrarea, când se vede că-i mită? Să mă conformez unei hotărâri judecătoreşti apărută ca urmare a tuturor acestor lucruri şi, ca atare, total greşită?
Se spune despre noi, creştinii, că suntem îngăduitori şi pacifişti, dar cine ar mai avea încredere în noi, dacă nu am fi capabili să ne apărăm pe noi înşine de toate astea? Să izgonim până şi mirosul cămăşii mânjite de carne?
„Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”, ne învaţă Scriptura. Mă gândesc dacă ar fi înţelept să fac public pe blog demersul pe care e posibil să-l fac în justiţie (în justiţia română, desigur!) împotriva unei hotărâri eronate a tribunalului, privind o ieşire din indiviziune. Ceva ce ar fi trebuit să fie extrem de simplu şi corect. Fiindcă aşa e pământul: simplu şi corect. Şi poate fi măsurat de oricine, care ştie puţină geometrie şi are o ruletă… Fiindcă e întocmit de Dumnezeul cel Adevărat!
jurnalul scrierii iubirii
VĂ MULŢUMESC!
Jurnalul scrierii iubirii 
Ionatane, am o obiecție de nunanță. Nimeni nu poate calcula cu precizie maximă nimic despre pământul nostru. Fiindcă mai crapă pe la ecuator, mai îngheață sau se topește pe la poli. Ici o groapă se afundă, colo o crăpătură se ivește proaspătă. Toate modifică dimensiunile cu câțiva centimentri. Dacă e să iei lucrurile în amănunt și să faci măsurători precise… mi se pare imposibil. Fiindcă relieful joacă feste. Până să ajungi la capă, s-a modificat locul de unde ai pornit.
E adevărat și că variațiile nu vor fi fiind foarte mari. Dar cred că astfel ne mulțumim să știm cum stau lucrurile cu oarecare marjă de eroare. Morala e la fel (pentru mine), foarte rar cu certitudini și de multe ori cu aproximații.
De acord cu obiecţia, Teo, dar dacă deasupra e o casă care ţine loc de funie la parul anilor, şi când casa asta mai e şi casa copilăriei tale, (acolo pământul nu se mişcă niciodată, nu?) 🙂 Oricum, pentru problema mea există experţi!