Jucăm „leapşa”
Primesc cu plăcere provocarea pe care mi-o trimite A.Dama, mai ales că deja am răspuns aici cam în ce condiţii mi-ar plăcea să locuiesc. Bloggerii numesc astfe de provocări „leapşa” şi înţeleg că e un fel de joc. Întotdeauna mi-a plăcut să mă joc, mai ales atunci când am avut libertatea să-mi fixez singur regulile.
A.Damei i-ar plăcea să locuiască într-un mugur de toiag cu „posibilităţi de metamorfoză în fluier”… Mie cred că mi-ar plăcea să mă stabilesc în altfel de mugur de toiag: din cel cu perspective de schimbare în toiag al lui Aaron, care a dat frunze şi flori şi a rodit migdale.
Încă ma mai gândesc dacă şi când să dau mai departe „leapşa” asta…
***
dar unde nu aş vrea unde nu aş vrea unde nu
în întunericul dintre pas şi cale în fereastra închisă a vieţii
când dă spre îngheţ în tunelul prejudecăţilor
tot ce e păcat să mă izgonească vreau să fiu
locatarul sfinţeniei şi ivorul slavei când deschizi uşa Tu
pofteşte rob bun în bucuria Stăpânului casa cea adevărată
ţara cea adevărată e veşnicia în rest cad stânci
alunecă terenul încrederii neunse cu untdelemn
dă-mi repartiţia Doamne eu acolo doresc nu
unde nu aş vrea unde nu aş vrea unde nu
Dragă Ionatan, cred că una dintre regulile jocului e să dai mai departe provocarea. Că mai stai pe gânduri, e ok. Dar va trebui să dai mai departe!
Îmi place poezia în care te muţi!
[…] că trebuie să pasez “mingea” asta… Aşa că o arunc spre Alin. Între timp am mai scris o poezie. Până mă mai […]