Un exemplu

evin asupra unui exemplu: eu cred că Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Lui, fiindcă aşa îmi spune mie Biblia în litera ei. Mă privesc şi constat că, pe lângă suflare de viaţă şi spirit, lucruri pe care le înţeleg sau nu, mai am şi trup. Adică mâini, picioare, gură, ochi, etc. Iar El e duh pur, nu are aşa ceva. Adică eu nu respect litera şi nu sunt ca acolo? S-au dat tot felul de explicaţii. Tare m-ar bucura una care să sune cam aşa: eu sunt una cu litera scrisă dacă sunt exact aceeaşi literă… dar făcută. Şi merg de la Duh la faptă: eu am mâini, pur şi simplu fiindcă Dumnezeu face. Am ochi, pur şi simplu fiindcă El vede. Am gură, fiindcă El vorbeşte. Am creier, fiindcă El gândeşte. Da, funcţia creează organul, învăţam noi pe vremuri, la lecţiile de biologie. Şi era vorba de teoria evoluţiei. Dar şi aici e vorba de o „evoluţie”: de la Dumnezeu la om! În sensul că „funcţiile” divine au cerut organele materiale corespunzătoare.
Se poate discuta mult, se poate nuanţa… Procedeul poate duce departe, dar e foarte riscant. Poţi cădea uşor în erezii de tot felul, dacă nu te ancorezi zdravăn în dimensiunea literală, cea de natură să amintească mereu omului că nu e decât carne păcătoasă şi că trebuie să treacă mai întâi şi total pe la Cruce, pe la mântuire.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Publicitate