Sărbătoarea unei limbi

Re: [cuvintelaschimb] Spre cămările Domnului

Mesaj postat pe ClaS la data de 24 februarie 2001

T, îţi mulţumesc pentru intervenţie şi te rog să-mi permiţi să nuanţez.

Până nu demult eram la fel de categoric şi intransigent. Nu înţelegeam de ce este promovată o anume formă de poezie, iar ceea ce eu consideram a fi artă adevarata, era respins… Prima mea carte a fost ruptă de un membru al unei biserici cu afirmaţia că acolo n-ar fi poezie creştină.

Ce nu înţelegem, nu ne zideşte. Un creştin adevărat respinge ceea ce nu-l zideste, e normal să fie aşa. Nimeni nu-ţi poate impune un anume fel de a scrie, cu atât mai mult cu cât tu consideri, ca şi mine, de altfel, poezia ca formă specială de închinare.

Nu avem cum să condamnăm gusturi şi preferinţe, asta este zadarnic şi, cum spuneam, nu zideşte. Tot ce putem şi trebuie făcut este să încercăm, în unitate, să schimbăm câte ceva. Poate nu vom avea rezultate imediate, sigur nu le vom avea, dar ceva se va întâmpla. Dacă până nu demult strigam în pustiu, iată că astazi apar oameni gata să ia în discuţie subiectul, ba mai mult, iau cuvântul împătimiţi ca tine, mult mai convingători decât eram eu, gata să lupte pentru poezie.

Fratele I. are dreptate. Are dreptatea pe care i-o conferă formaţia academică şi experienţa pastorală. Nu cred că a întâlnit des nevoia de poezie modernă în biserici. Cei care ne ocupăm cu aşa ceva trebuie să fim conştienţi de asta. Şi nu trebuie să descurajăm. Nu ştiu dacă va sluji prea mult bisericilor evanghelice ceea ce facem noi, dar va sluji mărturiei despre Hristos pentru limba română şi pentru neamul nostru.

Nu stiu să fi auzit până acum termenul de „misionar cultural„, dar pe mine realmente mă preocupă. Cei ca noi, dăruiţi cu harul literar, avem această misiune. Ogorul lucrării noastre este limba română şi cultura neamului. Dacă literatura eseistică religioasă are rolul ei foarte important în formarea caracterelor creştine, poezia este sărbătoarea unei limbi. Ce fel de caracter ar fi acela care n-ar avea sărbători?

Un scriitor care a înţeles că o lucrare literară creştină nu este completă dacă nu străluceşte de imaginaţie este C.S. Lewis. Are profunzime, dar are si strălucire. Nu putem fi toţi aşa, dar avem datoria să facem cât mai bine ceea ce ştim, şi să luptăm mereu să ştim mai mult.

Eu am încercat să trag un semnal de alarmă. Cred că parţial am reuşit. Trebuie să ştim care e rolul poeziei, al ficţiunii, în literatura creştină, ca să ştim cum să abordăm noile etape.
Deocamdată atât!

Ionatan Piroşca

Publicitate