Ştiţi cum e cu anafoarele? Înotătorii ştiu. Şi ştiu şi cum să se ferească. Dar nu toţi…
M-am trezit în mijlocul unui anafor. Care-i soluţia? Să mă trag singur de chică, să mă salt înfundând pe alţii, sau să aştept să ajung la fundul apei şi… s-o iau pe jos până la mal?
Mă tot întrebam, iar întrebarea îmi lăsa un gust amar. Până la urmă mi-am formulat-o. Suna chiar aşa: există poezie baptistă?
Am fost pomenit pe blogul lui bastrix ca „scriitor baptist”. Iar eu am pretenţia că sunt „scriitor creştin”. M-am simţit, nu, nu jignit, doar discriminat. Şi mi se cerea să fac acelaşi lucru: să fac pomenirea blogului cu pricina în blogrollul meu. Poate că voi ajunge şi aici dacă dispare orice urmă de discriminare (cea amintită aici e cea mai nevinovată) de pe blogul respectiv.
Sigur că nu mă interesează decât cauza poeziei creştine. Nu, aşa cum mai spuneam, NETorietatea. Aşa că pot fi şters de acolo de unde nu am cerut să fiu pus. Simpla prezenţă pe blogul ăla e, pentru un neortodox, ca o coroană cu ghimpi. Ideea de coroană devine instrument de tortură. Şi orice coroană cu ghimpi mă aşează lângă Domnul meu.
Nu există poezie baptită, ortodoxă sau de altă culoare. Poezia ori e, ori nu e. Omul, da. Eu sunt şi voi fi creştin baptist. Pe creştin nu botezul îl face creştin, ci naşterea din nou. (Numai un astfel de botez al pruncilor accept: al pruncilor în credinţă). Tot aşa, o poezie nu e baptistă sau ortodoxă, ci e poezie. Sau trebuie să fie, înainte de orice. Sunt anumite reguli după care se măsoară „culoarea” poeziei, aşa cum sunt anumite învăţături care măsoară „culoarea” confesională. Dar e un singur Văz care vede toate culorile… Dacă cineva nu înţelege ultimele vorbe, sau încurcă Văzul cu culorile, sau culorile între ele, e problema lui.
Singura mea cauză e cauza poeziei creştine. Nu blogul, nu clickurile, nici orgoliile. Şi ţin cu toate puterile de pacea care mă ajută să scriu. Aşa că nu voi intra în polemici acaparante, oricât de tare aş fi tentat, cu nimeni, aşa cum n-am intrat nici până acum. Dacă vor apărea comentarii ispititoare în sensul ăsta, le voi şterge. Aşa înţeleg să lupt pentru cauza mea, cea a poeziei creştine, poezia cu coroană de ghimpi…