Cunoştinţa va creşte

normal să ne întrebăm cât rezistă fundamentul pe care ne-am aşezat existenţa. Mă îngrijorez pentru cei ce nu-şi pun asemenea întrebări. Nu consider ca am încă o rezolvare împlinită, nici nu cred că voi avea-o vreodată. Dar Scripturile au adâncimi care, pentru cei ce o abordează în mod exclusiv literal şi pragmatic, oferă o înţelegere după chipul lor, oarecum prea mecanicista şi, aş spune eu, superficială. Aceasta nu va îngădui accesul prea adânc, dar riscant, la fineţuri „metafizice”, literare… Dar nu va însemna niciodată că cei fără gusturi şi dotări pentru literatură – în sensul ăsta – nu ajung la adevărul dorit de Dumnezeu şi oferit în Isus Hristos. Pentru astfel de oameni trece Biblia în revistă, de multe ori în mod foarte detaliat, realitatea lumii create, cu diversitatea manifestărilor ei.

Pe de altă parte, intrând în universul literar, pătrundem în zone sensibile, mult mai puţin abordabile pentru o lume „pe fugă”, dar seducătoare, chiar acaparatoare, pentru firile contemplative, poetice. Un astfel de om în Scriptură este Apostolul Ioan, care a ne-a lăsat o explicaţie a Dumnezeirii pe care Dumnezeu nu a îngăduit, în istoria gândirii umane de până acum, să fie pătrunsă mai mult decât parţial, tocmai datorită grabei omului de… a trăi. Oricum, nu în toate implicaţiile ei… Dar „la sfârşitul vremurilor cunoştinţa va creşte”.