Cum spunea cineva, la Cuvinte la schimb „punem de o nouă carte”. După ce grupul nostru a publicat deja două culegeri de poezie creştină (2003 şi 2005), începem pregătirile pentru o a treia. De data asta selecţia se anunţă destul de dificilă. Nu e uşor să spui oamenilor – tineri şi entuziaşti – că nu pot fi selectaţi pentru că poezia lor fie nu este suficient de… frumoasă, fie nu e suficient de… creştină („bună”, ca să folosesc categorisirea unui păstor pentru care poezia trebuie să fie predică).
De cele mai multe ori se ajunge la o formă acceptabilă a textelor după mai multe „runde de discuţii” asupra acestora. Părerile şi sfaturile, ironiile fine şi propunerile constructive îî ajută pe tinerii scriitori creştini să-şi afle singuri ungherele în care Duhul pune inspiraţia şi unde e necesar ca ei să-şi adauge transpiraţia.
Nu pot decât să urez un start binecuvântat pregătirii noii antologii Cuvinte la schimb!
jurnalul scrierii iubirii
VĂ MULŢUMESC!
Jurnalul scrierii iubirii 
Să ne fie într-un ceas cu folos! Vezi numa’, Ionatane, să nu creadă cineva că şi tu consideri bună o poezie numai dacă e predică rimată. Că asta chiar ar fi un fel de culme a ironiei. Deşi tu predici uneori prin ceea ce spui. Dar, părerea mea, predici mult mai bine când nu intenţionezi în vreun fel să laşi „morala” textului mai străvezie.
Să ne fie, dragă Teo. Nicidecum, atâta am pledat împotriva poezioarelor „de amvon”, că n-aş mai putea, chiar dacă mi-aş dori, să scriu ceva binezăngănitor… şi atât. Nu ştiu ce te face să crezi că aş putea considera bună o astfel de poezie. Că în poeziile cu rimă deschid un pic viziera să mai văd şi inima sărmănuţă…? E posibil. E un risc asumat înaintea istoriei. Că înaintea lui Dumnezeu contează inima omului, mai vorbeam noi…
Dar şi tu rişti, considerând că toţi cititorii ar trebui să se ridice la un anumit standard… Nu uita, un scriitor se poate impune între cei de „teapa” lui, în rest se propune, şi atât. Iar standardul, e şi el o propunere pe care o acceptă o minoritate… majoră.
Nu presupun că tu ai face una ca asta, Doamne fereşte! Atunci de ce aş mai sta incă pe Cuvinte la Schimb??? Mi-aş fi luat de mult catrafusele şi fugeam unde vedeam cu ochii. Ci doar ziceam că mi se pare puţin ambiguu, la un moment dat, textul tău. Atât.
Cât despre cititor, aşa e cum spui. Nu cred ca trebuie să se impună nimic. Nu am vrut să spun aşa ceva. Fiindcă eu nu cred nici măcar că cititorul trebuie educat. Cred, eventual, în autoeducaţie. E un pariu, în ultimă instanţă, când scrii.