Problema rădăcinilor -2-

Dupa ’89 în unele biserici evanghelice din România a început să se simtă mucegaiul. Igrasia culturală era la un nivel periculos de ridicat. S-a simţit imediat cum s-au deschis uşile bisericilor. Şi asa cum valul de aer curat pătrunde în mod treptat într-o incintă, la amvoane a ajuns târziu, dacă a ajuns. Întâi s-a simţit la nivelul rândurilor din spate şi pe la balcoane, pe unde se înghesuie tinerii şi nou veniţii. Şi smeriţii. Cei care nu caută locurile dintâi în sinagogi. Adică aceia care, cel mai adesea, ar avea un cuvânt greu de spus spre bunul mers al bisericilor.

Liderii s-au polarizat: unii încearcă să se adapteze, îmbrăţişând în mare parte noua deschidere culturală. Aceştia sunt cei mai puţini, sunt tineri, sunt inteligenţi, şcoliţi şi sinceri, n-au avut de a face cu securitatea şi presiunile ei, acuză uşor şi se pocăiesc la fel de uşor. Altii au încercat şi încearcă să deturneze în interesul lor noua stare de lucruri, intrând în politică sau în afaceri, ori „parteneriind” mai ales cu americanii. Alţii, neputându-se adapta, datorita diferitelor limite, de cele mai multe ori nerecunoscute şi neasumate, luptă cu disperare pentru a-şi păstra statutul de mici dictatori locali luminaţi şi vizionari. Pentru aceştia e mult mai important să construiască biserici imense şi costisitoare, de o violenta şi de cele mai multe ori inutilă ostentaţie, decât să editeze o revistă creştină, sau să sprijine o manifestare culturală care să nu le expună importantul nume. Tot felul de oameni le fac tot felul de rugăciuni prin pieţe, si tare le place. De ce să se schimbe locul rădăcinilor lor?

Nu mai vorbesc de „Ne(e)ro”-ii plini de „talente” şi mai ales de bani, care nu scapă niciodată ocazia să-şi promoveze cărţile (penibile), întotdeauna cand predică în locuri noi. Oare de ce nu spun unor astfel de lansări mascate altfel decât „serviciu divin”? Fiindcă toţi cei amintiti mai sus pretind că vorbesc în Numele Domnului, că fac voia Domnului… Pe cine să credem?

Anunțuri

6 Responses to Problema rădăcinilor -2-

  1. rasvan cristian spune:

    Ionatan, ca de obicei, eu te cred pe tine pentru ca tu il crezi pe Domnul, pentru ca tu te joci frumos cu ce ti-a dat El, cuvintele din Cuvant.
    … dragostea mea poetului pe care-l iubesc…

  2. ionatan spune:

    Rasvan, prietene, nu e nevoie sa ma crezi pe mine, daca experienta ta iti spune altfel… Eu asa am observat, ba chiar am trait o asemenea realitate pe pielea mea. Iti multumesc pentru magulitoarea apreciere la adresa poetului. Poate ca ar trebui sa raman la poezii (adica in banca mea)!?

  3. rasvan cristian spune:

    De ce sa ramai numai la poezii? Eminescu a scris publicistica de calitate. Stii foarte bine ca parerea ta va avea ecou, macar ca pentru multi va fi „doar” o universitate de gramatica a limbii romane. Cand ai cuvantul „greu”, lovitura e pe masura. Ce sa-ti mai spun!? Sa stii ca analiza ta face de n ori timpul necesar citirii ei, unde n este o cifra …magulitoare!

  4. ionatan spune:

    Nu incerc sa ma compar cu nimeni. As vrea sa se schimbe o anumita viziune anacronica, spun eu, care ingradeste perceptia poeziei pe care o scriu – nu doar eu, ci o intraga generatie de artisti, tinerii scriitori evanghelici de astazi.
    Nu ma refer la facatorii de rime, la cei care doar repeta textul Scripturii si il stramba in tot felul de litanii carora le spun poezii, ci la cei care inteleg ca poezia e altceva, e traire personala a Adevarului care da, se afla in Scriptura, dar e asimilat si lucreaza cu fiecare suflet in parte…
    Tocmai in asta consta minunea crestinismului, ca Hristos poate fi totul in toti, facandu-Se fiecaruia deosebit, pentru a-l locui, fiidca fiecare e deosebit de celalalt…

  5. rasvan cristian spune:

    Din ce vad eu- si te rog sa ma crezi ca nu am o perspectiva prea larga, pastorii, comitetul bisericii, ofera ceea ce majoritatea ascultatorilor isi doreste. Am vrut zilele trecute sa citesc in biserica o poezie de-a ta, dar n-am facut-o pentru ca adunarea in care merg este cu membrii in majoritate analfabeti, dar pana la urma am sa incerc. Am ascultat recent o predica a lui Marius Cruceru, descarcata de pe blogul lui, despre rugaciunea Tatal nostru. Mi-a placut mult. Cred ca oamenii care asculta si inteleg in sala astfel de predici, vor intelege si poezia ta si a altor „tinerii scriitori evanghelici de astazi”. Cel mai dureros lucru este sa auzi un Amin racnit din toti rarunchii la finalul a fel de fel de versificari penibile.

  6. ionatan spune:

    Da, Razvan, ai perfecta dreptate. Dar eu nu voi inceta sa cred ca nu publicul e cu adevarat vinovat de starea asta de lucruri, ci aceia care incurajeaza complacerea in asemenea stare. Cine ar respinge mai binele si mai frumosul daca ar sti ce e ala? Si cum sa stie ce e ala, daca nu are cine sa-i spuna? Un pastor bun va sti sa creeze standarde si va sti sa le promoveze. Nu publicul il formeaza pe lider, ci invers.
    Daca de la amvoane se promoveaza mediocritatea si semidoctismul in numele sfinteniei si adevarului, cum sa nu creada omul ce i se spune? Corect ar fi daca i s-ar explica faptul ca sunt si alte „nivele”, mai greu accesibile, poate, dar mai inalte… Apoi, numai Dumnezeu poate ceva ce „la mintea omului nu s-a suit”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: