Încă o carte

Ce simt acum? Fetiţa mea mă întreba ce simt acum, când am pentru prima dată în mână noua mea carte "Iertare pentru ghimpi"... Nu ştiu, bucurie, cred...

Primul gând a fost să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru ea. Apoi am privit coperta, ceva între ce mi-am dorit şi ce a ieşit, dar e bine. Dacă aveam scaner v-o arătam. Apoi am citit câteva poezii: îmi sună cunoscut. La urmă am citit cuvântul înainte semnat de tânărul critic ieşean Mircea Păduraru. Ce ţi-e şi cu criticii ăştia! Întotdeauna ştiu mai mult decât tine! El spune:

"Cu volumul Iertare pentru ghimpi, se realizează o schimbare radicală de atitudine. Aproape nimic din demonstraţiile de virtuozitate din Ferestrele... nu găsim aici. Tonul este calm, liniştit, echilibrat. Ironiei, deseori muşcătoare din volumul anterior, i-au luat locul o anume linişte, o simplitate clasică, o transparenţă aproape derutantă. E limpede că miza s-a schimbat şi că Piroşca ne invită la un alt tip de experienţă / experiere poetică.

Absenţa jocurilor de limbaj spectaculoase, de „acreditare”, semnalează un stadiu de maturitate al poetului. Suntem invitaţi de data aceasta, ca la un test, la un alt tip de lirism. Suntem invitaţi să rezonăm, să vibrăm la un alt tip de seducţie, nu la o plăcere a textului, epidermică, ci la o realitate proiectată de text, la meditaţie asupra structurilor de adâncime ale textului. Mai mult, e un tip de lirism care sileşte, obligă la o luare de poziţie faţă de realitatea proiectată de text."

Ca să-l contrazic am să încerc iar o carte "spectaculoasă"...

Publicitate