Critică la critică – 1 –

clas1.jpg

Mesaj postat pe ClaS la data de 01 aprilie 2001

Dragă F, nici nu ştii în ce încurcătură am intrat! Am făcut aprecierile acelea bazându-mă doar pe un simţ format la o şcoală mai puţin academică: aceea a unui scriitor autodidact cu oarece lecturi – mai ales în tinereţe, până m-am îmbolnăvit şi am renunţat la multe din pretenţiile pe care le aveam de la mine… Niciodată nu am studiat vreun dicţionar al figurilor de stil, iar argumentele tale m-au speriat, dar m-au şi amuzat: adicătelea, fac de atâta amar de vreme ceea ce nu mă pricep să fac… !
 
Crede-mă, sunt încântat de poezia lui T şi sunt mulţumit că tu ai capacitatea să vezi lucrurile altfel decât mine, după norme literare mai puţin subiective. Este necesar să fie cineva ca tine printre cei care vor să ştie ce este poezia… Numai că aceia care nu au studiat sistematic „matematica” asta a teoriei literare (ca mine, de exemplu), se pot speria.
 
Ai remarcat corect şi m-ai atacat pe bună dreptate, dacă e să privim lucrurile cu dicţionarul în mână. Dar eu nu cred că T sau altul care scrie o face căutând înfrigurat figurile de stil prin dicţionare. Ba sunt convins că aşa ceva poate deturna adevărata poezie către o sterilitate preţioasă. La T nu am văzut aşa ceva. Judecata mea pornită dintr-o experienţa de scris destul de îndelungată se voia şi o provocare, totuşi. Numai că alţii nu consideră că ar fi cazul să intervină în discuţie.
 
Nu sunt critic literar şi nu spun că părerile mele ar fi literă de lege. Ca să fac o figură de stil (nu ştiu cum îi zice!), eu văd poezia… după ureche. Mă bazez pe eperienţă şi intuiţie şi n-am greşit chiar mereu în aprecierile mele. Bă ai să găseşti destul de frecvent în textele mele bune sau mai puţin bune figuri ca acelea pe câte le numeşti. N-am ştiut niciodată cum se cheamă, îţi mulţumesc pentru expunerea atât de doctă. Dar, că să fiu sincer, nici n-am simţit nevoia să ştiu, atâta timp cât nimeni nu mi-a cerut să-mi eplic textele, ci doar să le scriu.
 
Nu sunt în stare să parez atacul tău decât susţinând ceea ce am spus cu aceleaşi argumente subiective, neconvingătoare, după câte se pare. Mă voi întoarce la o apreciere dintr-un mesaj mai vechi al lui T: „critica formei mi se pare că poate fi făcută de orice absolvent de filologie, dar e necesar mai mult decât atât pentru o critică adevărată.”

Să fi făcut referire la o anume intimitate a celui care apreciază textul, cu  inefabilul din care vine pozeia? Eu cred că la asta s-a referit. Poezia scrisă cu inimă trebuie citită cu inimă… Eu nu am făcut niciodată filologia, deşi mi-am dorit asta. Poate de aceea greşesc uneori.

(…) urmarea aici

Anunțuri

One Response to Critică la critică – 1 –

  1. […] Critică la critică – 1 – « Jurnalul scrierii iubirii spune: decembrie 14, 2007 la 8:26 pm […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: