Mesaj postat pe ClaS la 8 martie 2001
Dragii mei, nici nu stiţi cât mă bucură intervenţiile voastre şi cât mă ajută părerile emise. Vă mulţumesc. Dacă suntem 2 sau 3 în Numele Domnului, chiar dacă ne despart fizic sute sau mii de km., El este cu noi.
Frate I, mă bucură prezenţa Dvs, e adevărat că mă văd puţin depăşit, nu am pretins niciodată că mă pricep la multe lucruri, iar bagajul meu de lecturi teologice este cu totul neimpresionant. N-aş putea avea niciodată o viziune prea amplă asupra anumitor aspecte mai puţin legate de acea parte inefabilă a lumii, de unde vine poezia.
Aici cred că mă apropii de T, nu ştiu cât pot merge dincolo de subiectivitatea creatoare. Sunt încantat să constat două viziuni bine formate şi bine formulate, lucrul acesta nu pooate fi decât benefic. Dar fiindca mi s-a atras atenţia că sunt prea lung în mesaje, voi incerca să condensez.
E adevărat că las de obicei textele să plutească, mai ales spre final, dar dacă acesta nu este foarte expresiv totusi, nu este suficient de bun. În textul cu pricina există o destăinuire a unei stari de pribegie a inimii, este traversat un moment de tristete şi de derută – se poate întâmpla oricui, nu? – finalul ar fi trebuit să sintetizeze, să rezolve… Faptul că nu a fost suficient de clar mă îngrijorează.
Gândul acela („eroul”poemului) este de fapt un pretext. Aşa cum drumul către Emaus a fost un test şi un pretext pentru iniţierea celor doi ucenici. Ei veneau dinspre moarte spre viaţă, dar nu ştiau asta, Domnul i-a învăţat. Au ajuns, desigur, dar nu acolo unde se aşteptau, ci altundeva… Emausul are două dimensiuni, ca totul în viaţă: pe cea fizică, dar şi pe cea spirituală, gata să se descopere după parcurgerea iniţiatică alături de Isus.
Este o regulă însă: poeţii nu-şi pot explica propriile texte (deşi mie nu mi se pare a fi chiar aşa.)
Mă întâlnesc de minune cu subiectivismul lui T. Este normal, dacă ţinem cont de faptul că amândoi scriem poezii. Eforturile de obiectivare făcute prin împletirea în text a unor elemente desprinse din realul imediat dau senaţia de viaţă. Sau cel puţin aşa intenţionez.
Vă mulţumesc din nou. Aştept şi alte comentarii, alti autori, alte texte…
Domnul cu noi!
Ionatan Piroşca
jurnalul scrierii iubirii
VĂ MULŢUMESC!
Jurnalul scrierii iubirii 