u pot săpa locaşul individual de tragere în apă. Sau în aer. Dar apa şi aerul pot veni peste mine.
Mulţi dintre noi îşi înghesuiesc viaţa în diverse manifestări individuale sau de grup şi afirnă sus şi tare că Îl au acolo pe Duhul lui Dumnezeu.
E adevărat că Duhul Domnului Se poate manifesta în diverse moduri. El mă poate umple, boteza, poate veni peste mine. Dar nu va intra niciodată în groapa săpată de mine. Fiindcă prin Fiinţa lui El nu poate aparţine pământului. Nici nu e o groapă individuală de tragere… nici măcar tranşeele, în războiul spiritual.
David spunea, în Psalmi 18:2: „Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!” preamărind victoria, nu tranşeea. Ea aparţine Cerului, niciodată pământului.
Şi este „un susur blând şi subţire”.