Când bărbierul nu există

Violeta a găsit undeva o frumoasă ilustraţie şi vrea să ne-o împărtăşească. Îţi mulţumim, Violeta! Fii invitata mea, astăzi.

 Un bărbat s-a dus la frizer să se tundă şi să se bărbierească. În timp ce frizerul îl tundea şi-l bărbierea, au început să stea de vorbă.  Au vorbit pe multe şi diferite subiecte şi, la un moment dat a venit vorba despre Dumnezeu.

Atunci bărbierul spuse: „Eu nu cred că există Dumnezeu.”„De ce spui asta?” – întrebă clientul. „Ei bine, nu trebuie decât să ieşi pe stradă şi ai să vezi că Dumnezeu nu există. Spune-mi: dacă Dumenzeu ar exista, ar mai fi atâţia oameni bolnavi? Ar mai fi copii abandonaţi? Dacă Dumnezeu ar exista, nu ar mai fi atâta suferinţă şi durere. Nu pot să cred că un Dumnezeu iubitor ar permite toate lucrurile astea.”

Clientul se gândi pentru o clipă, dar nu-i răspunse barbierului pentru că nu voia să stârnească o ceartă cu acesta. Bărbierul îşi termină treaba şi clientul ieşi afară din frizerie. Când ajunse în stradă, clientul văzu un om cu haine murdare, păr lung şi încâlcit, şi cu o barba lungă. Arăta neîngrijit.

Atunci clientul se întoarse în frizerie şi îi zise bărbierului:
„Ştii ceva? Bărbierii nu există!”
„Cum poţi spune aşa ceva? ” întreba surprins bărbierul. „Eu sunt aici, şi sunt bărbier. Tocmai mi-am făcut treaba: te-am tuns şi te-am bărbierit pe tine!”

„Nu!” exclamă clientul. „Bărbierii nu există, pentru că dacă ar exista, nu ar mai fi oameni cu părul lung şi neîngrijit şi cu bărbile netunse, ca omul de afară.”

„A! Dar bărbierii există! Asta se întamplă când oamenii nu vin la mine!”

„Exact!” zise clientul. „Tocmai asta e! Şi Dumnezeu există! Aşa se întâmplă când oamenii nu merg la El şi nu-şi întorc privirile spre El ca să fie ajutaţi. De aceea există atât de multă suferinţă şi durere în lume.”

Publicitate