Seceta frunzei

Fiecare frunză are câte o secetă verde,
După desenul zării, după sucirea-n vânt.
Şi-o umbră când priveşte spre pământ
Unde la toamnă sigur se va pierde.

Vor veni graurii să îi cânte de frig,
Nopţile să-i spună de jumătate…
Cocoşii vor ieşi din cucurig
Şi o vor trage deoparte

Să-i spună câte-n lună şi-n stele, câte s-au dus
Dintre persoanele frunzărite
De neştiut, de vis, de neiubite
De la inimă-n sus.

Că n-a mai rămas nimic, nici măcar ceaţa
Care vine după o noapte sucită
Cu omul către amara ispită
De-i zice viaţa.

Tu ce fel de secetă ai mâncat, frate?
Întreabă o ploaie ciudată.
Eu am trăit deodată
Fiinţele toate.

Atunci am ştiut că vorbise ploaia de har,
Şi m-am făcut din ce în ce mai mic
Până m-a luat de nimic
Şi în cer m-a hoinar…

Anunțuri

4 Responses to Seceta frunzei

  1. sfinx667 spune:

    de dorul setei de pamant,
    mai zboara inca frunze-a cant,
    si din iubirea ploii Lui,
    mai bine frunza, nu al nimanui…
    frumoase picaturi de roua pentru mangaierea sufletului insetat, felicitari si respecte,
    SIBILLA

  2. ionatan spune:

    Şi de atâta neumblare,
    Adâncul frunezi a aflat
    Că nu va fi nicicând plecare
    Către meleagul celălalt.

  3. sfinx667 spune:

    caci Dumnezeu este iubire,
    si frunele sunt aripi vii,
    ne-mbie a dulce-mbratisare,
    sa il slavim si prin poesii…
    SIBILLA

  4. ionatan spune:

    Îşi face loc o frunză-ntreagă
    Şi se întreabă despre vânt.
    Eu îi tot spun, ca să-nţeleagă,
    Că nu-i furtună pe pământ…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: