Dumnezeul NET sau „o vreau pe mama în apoi”

Voi ştiţi ce înseamnă asta?
Cineva a căutat ceva pe net şi a scris greşit. În loc de „înapoi” a scris „în apoi”. Şi a nimerit pe blogul meu. Ei, şi?, veţi spune… Da, dar înţelegeţi cum vine treaba şi cam ce poate însemna „în apoi”? Că mai avem „viaţa de apoi”, lumea de apoi”, „înapoia mea”, „om înapoiat”…

Probabil că seara târziu, un copil pe care mama sa l-a lăsat singur cu calculatorul prea mult timp era obosit şi îngrijorat. Şi se ruga. Se ruga cui? Netului! Netul a devenit un fel de dumnezeu. Este mereu cu mine, nu mă lasă la greu, nu il vad, da’ este, cred in el, mă îndumnezeiesc in el… Poate că n-am căutat eu bine, dar are toate răspunsurile posibile la toate întrebările posibile. Ajunge o rugă simplă, o îngenunchiere de deget pe maus, şi gata, dumnezeul asta e aci ca duhul din lampa lui Aladin

Nici nu ştii ce minuni poate face! Însoară băieţi, mărită fete, asigură câştiguri facile premianţilor, te sperie, te intimidează, te orgoliază, ce mai, te divinizează! Asta e dumnezeul epocii. Şi e frumos că e un dumnezeu care evoluează. De la simplu la complex. Doamneee, nu tu, netule, Doamneee! Dă-ne netu’ în apoi!