Mîine, pe 27 februarie, fetiţa mea împlineşte 16 ani.
Vreau să-i spun ceva… ceva frumos.
Şi îi dedic ei, şi vouă, o melodie.
***
Rebecăi la 16 ani
eşti rugăciunea unei priviri
care a găsit fereastra
pasul burniţei pe iarba dintâi
chipul fugii sub streşini ca zâmbetul
sub genele albastre
acum ştii un surâs mai adânc decît ieri
dacă Dumnezeu îmi pune piedică trebuie să râd
juci şotron şi primăvara uită bucheţelul
la căldura ta
dormi cu un vis mai puţin dar cu un an mai mult
decât tine şi viitorul e olimpiada ta
de Hristos
LA MULTI ANI, REBECA! E adevarat, e un pic mai tarziu decat ar fi trebuit dar… abia acum am aflat… 😉
Ionatane, facusi mere bune, din cate se vede! 😉 Uite la ea, ce sclipiri de stele are in priviri! Si parca tot cerul ii salasluieste in ochii aceia atat de vii… Sa iti traiasca! 🙂
Iti multumesc, Sorina. Fetiţa asta e cea mai mare bucurie pe care mi-a îngăduit-o Dumnezeu. 🙂 Desigur, lângă poezie.