Tactica faptului împlinit

Scriam în „Sabia Domnului şi a lui Ghedeon sau SUBORDONAREA SUVERANĂ” (Editura Risoprint, Cluj, 2001):

„Un lucrător în Împaratia lui Dumnezeu va recunoaşte întotdeauna realitatea lui Dumnezeu în lucrarea lui. Putem, cu trimitere la elementele concrete, văzute, direct înconjuratoare şi atât de omeneşti, să numim modul acesta de acţiune bazat pe o credinţă neclintită, existenţa „ca şi cum ar fi”, a lucrurilor „care nu sunt”, ca şi tactică a faptului împlinit. Şi de ce n-ar fi aşa, dacă Dumnezeu este „da şi amin”!?

„El este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul.” „El spune şi se face”! Toţi marii Săi oameni au trăit în aceast minunată realitate. Nici cele mai cumplite chinuri ale lumii nu i-au impresionat într-atât încât să renunţe, încât să părăsească această realitate. Este prea frumos şi prea adevărat în lumea lui Dumnezeu, pentru a mai fi îngaduită amestecarea cu ce se întâmpla în tabăra lui Madian.”, cu iureşul taberei duşmane.

Este singura tactică aplicabilă în războiul spiritual. De ce? Pentru că este conformă cu adevărul. Pentru că adevărul este garantul libertăţii. Pentru că faptele bune, glorioase, ale credincioşilor sunt pregătite din veşnicii, ca să umblăm în ele.