Despre „schimbarea reliefului”

Sunt mai bine de 17 ani de când am pe inimă „schimbarea reliefului” culturii evanghelice. Încă înainte de a fi angajat să lucrez la revista creştină „Mesaj” (cei mai bătrâni îşi aduc aminte de ea). Am încercat tot felul de soluţii, am renunţat să accept „evidenţe” de genul „nu se poate modifica gustul public”, „nu ai nici o şansă să ţi se vândă marfa, dacă nu oferi ce ţi se cere”.

Nu am fost şi nu sunt atât de citit, atât de instruit ca mulţi dintre tinerii evanghelici. Nu am beneficiat de deschiderea de după revoluţie, din punct de vedere instructiv… Tot ce am avut de preţ, talentul încredinţat de Domnul şi Tatăl meu, alături de bucuria de a căuta a unui autodidact, le-am pus în slujba chemării care mi s-a făcut şi nu îmi pare rău.

Chiar dacă lupta nu a fost uşoară – lupta niciunui pionier nu e uşoară – cu atât mai mult cu cât boala apărută din tinereţe şi accentuându-se an de an a încercat să anuleze şi aşa măruntele posibilităţi, am continuat să scriu, să cred şi să doresc o zi când poezia creştină evanghelică românească va însemna ceva nu numai pentru adunările pocăiţilor, ci şi în afară.

Astăzi nimeni nu mai poate face abstracţie de oameni a căror altfel de credinţă decât cea majoritară scrie o altfel de poezie, una care se poate oglindi în aceleaşi oglinzi culturale ca şi a lor, care poate spune la fel de multe lucruri, tehnic vorbind, ca şi a lor, dar care se hrăneşte cu altceva, o altfel de gândire şi mai mult, o altfel de iubire.

După 17 ani pot spune că nu am luptat degeaba. De aceea nu voi accepta niciodată deturnarea în vreun fel a eforturilor mele. Ispite vin ori sub forma unor ambiţii noi şi chipurile cu rezultate mai accesibile, cum ar fi ascensiunea între nou cuvântatele bloguri (unele bine- altele rău- cuvântate), fie tendinţa unor prieteni de a „deschide” către ortodoxie demersurile evanghelice scriitoriceşti, sub pretextul că avem nevoie să învăţăm…

E aşa de greu de înţeles că e cel puţin prematură o astfel de deschidere? Chiar cu riscul să-mi pierd o parte dintre prieteni, nu voi renunţa la lupta mea. În 2001 aveam deja o vechime de cel puţin 10 ani pe baricadele astea. Atunci am iniţiat „Cuvinte la schimb”, din dorinţa de a oferi tinerilor creatori evanghelici împlinirea unui cenaclu creştin şi, la fel de mult – din dorinţa de a nu mai fi singur.

Nimeni nu va schimba orientarea exclusiv evanghelică, nu a listei, ci a vieţii şi a creaţiei mele. Că lista face parte din viaţa mea, aşa cum o uşă şi ceardacul ei fac parte dintr-o casă. Găzduiesc pe oricine cu bucurie, dar decorarea şi redecorarea sunt treaba mea, încredinţată de cel care mi-a redecorat propria viaţă…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: