De aceea avem suferinţa

Omul în Dumezeu e veşnic. El există înainte de naşterea lui materială ca gând al lui Dumnezeu în Planul ales de El pentru glorificarea Numelui Său. Dumnezeu vede pe fiecare în parte, în Ideea Sa despre omenire. El ne vede în Adam. El mă vede înainte ca părinţii mei să se cunoască şi să se iubească. El mă vede în momentul conceperii şi evoluţiei mele intrauterine. Legile firii sunt Legi rostite de El. Dar Adam era în această lege înainte de a păcătui. El era reprezentantul firii create. Şi reprezenta împlinirea Planului lui Dumnezeu. Păcătuind, a căzut în nelegiuire. Ştim cine a pricinuit căderea lui Adam. Legile lui Dumnezeu imprimate firii au fost deturnate. Ele nu sunt un rod al întâmplării, sunt rodul unei alegeri veşnice. Dar facerea lor nu s-a terminat. Firea va fi gata când va corespunde întocmai nevoii divine de proclamare şi glorificare. De aceea avem suferinţa pe pământ. Fiindcă în primul Adam firea a fost amăgită sa-L înfrunte pe Creator. Fiindcă orice foc nu mai există când îl stingi. Fiindcă ne zbatem între viaţă şi moarte veşnică. Pavel spune în Romani:
“Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi sufere durerile naşterii. Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.”

Publicitate