Iacob şi ispita lui

Îi spun bun venit lui Iacob. Mi-a trimis câteva poeme din care am ales unul pe care, cu îngăduinţa lui, l-am aranjat puţin şi vi-l oferim:

Ispita

inima îmi bate strâmb
se strică-n gând culoarea
înăbuşită în petale
sorbind nectar

cu hainele pătate de polen
din creştet până-n tălpi
visând butoaiele de miere
netrebnică gâză

O Tată inima îmi bate strâmb
o ia în mână că se strică

Publicitate