Important e făcutul

Degetele şi auzul şi chiar şi firele de păr, toate au rostul lor, bărbia şi genunchii, cortexul, sternocleidomastoidianul, retina, toate fac trupul, altfel nu. Doamne, ce fel de durere e pentru mine crucificarea Ta, că toate mă dor…? Ce fel de înviere sunt eu, că toate-mi sunt vii?
Trec pe stradă, strâng mâini, dau bineţe, unul zâmbeşte altul înjură, altul îşi perie hainele zilnic şi briza adună-mpreună totul, artificial, chiar conflictual, cu totul social, netezeşte şi amestecă ingredientele până la sandviş, apoi mâncăm.
Dar Duhul separă. Aici oile, aici caprele, aici grâul, dincoace neghina, fiindcă, nu-i aşa, capul face, capul trage… Important e făcutul.
Nu pot bea ceaiul, dacă nu-l fac. Eu sau altcineva. Poate gazda, cel mai sigur, ea. Mi-l aduce aburind uşor paharul. Sticla sclipeşte deasupra culorii potabile. Important e făcutul. După ce voi pleca, voi lua ziarul şi voi citi ştirile. Cutare a făcut aia, cutare l-a pus pe cutare să facă cealaltă. Cei care n-au făcut nimic, sau n-au nimic de făcut, stau acasă, nu în ziar. Este? Important e făcutul. Daca zahărul s-a topit în pahar nu înseamnă că nu este, i se vede făcutul după cum savurez eu băutura. Lărgesc ochii şi îi îndrept spre tavan, plescăi uşor şi strâng din buze, apoi fac „ah!” din toată inima. Important e făcutul.

Publicitate