Înainte de burta chitului

Despre ce să scriu azi? Umbra unei dureri dă târcoale ca lui Elisei pleşuvia. Ieri la biserică ascultam despre nenumăratele semne pe care Dumnezeu i le arată lui Iona. Despre cum ascultă necondiţionat de El natura întreagă, marea şi peştii, vântul şi soarele, plantele şi aerul…

Numai omul, numai eu şi tu, avem posibilitatea să-I spunem NU! Iona a ales să spună nu. Nu şi gata. Nu, şi fuga de răspundere… Dar până când? Când Se opune Dumnezeu neascultării omului? Ce era dincolo de neascultare lui Iona?

Oameni. Alţi oameni. Suflete multe, zăcând în păcatele lor. Pe aceştia îi avea Dumnezeu în vedere. El ne cheamă pe noi, dar dincolo de noi sunt alţii, poate altcineva drag lui, poate familiile noastre, poate cetăţile noastre. Dumnezeu nu negociază cu noi mântuirea lor…

Chiar dacă nu mai vrem sau nu mai putem să ne rugăm pentru ei, Dumnezeu îi vrea mântuiţi. Şi ne trimite pe noi. Dacă fugim cum a fugit Iona, El are chitul lui, are durerile Lui pentru fiecare. Doamne, umbra unui chit îmi dă târcoale. Ajută-mă să mă îndrept încotro vrei Tu, înainte să am de-a face cu burta lui!

Publicitate