În următoarea duminică, Pătrăţosu ne-a invitat la Aleşd. Aşa că ne-am dus la biserică la Aleşd. Şi aici, atmosferă de Prezenţa Duhului, unchiul Florea cu mărturia lui din închisoare, Cătălin cu chitara, adama cu ad(a)miraţia ei şi eu cu poezelele mele. A fost fain. M-a mişcat mult unul dintre refrenele lui Cătălin.
„Numai un prieten trădează un prieten…” Ascultaţi-l şi voi!
Folosit cu permisiune. Piesa se intituleaza in original „Why?”, este compusa de Michael Card, a cintat-o cu Michael Talbot in 1996 pe discul „Brother to Brother” si se gaseste si pe youtube, dar intr-o alta interpretare… Încă o dată prietenul nu şi-a trădet prietenul… Îţi mulţumesc, Ted pentru atenţionare şi pentru datele transmise, iar pe tine, Cătălin, te rog să mă ierţi pentru eventualele încurcături provocate…
Îmi propun să mai ajung pe acolo, dar Dumnezeu ştie când. Până atunci mai privesc pozele (adama m-a rugat să nu apară) şi rememorez ziua. Da, a fost fain. Mă rog şi îi mulţumesc Domnului pentru prietenii mei… Nici unul nu m-a trădat până acum… Nu mi-e dat mie a îndura suferinţele Domnului meu!
jurnalul scrierii iubirii
VĂ MULŢUMESC!
Jurnalul scrierii iubirii 
Aici este articolul meu după ieşirea noastră la Aleşd:
Cred că e vorba de unchiul Florea, nu de Vasile, dar… poate o fi având omul două prenume. 🙂
Aaa, corectez acum… Am confundat unchii! Mulţumesc!
Eu as zice cam asa:
1. prietenii nu tradeaza – doar cei pe care ii credem noi prieteni dar, in realitate, nu ne sunt;
2. daca e vorba de tradare, inseamna ca o anumita persoana utilizeaza (spre a ne face rau ori spre a obtine anumite castiguri, in schimbul informatiilor) lucruri pe care i le-am impartasit, avand increderea ca ne este prieten si tratandu-l ca atare; asadar, e „normal” sa fim tradati doar de cineva care ne cunoaste cele mai intime sentimente, trairi, probleme etc… (ma rog, daca asemenea gesturi pot fi considerate normale… voiam sa spun „e de asteptat”);
3. intrebare de baraj: sa mai avem incredere in oameni, cautand sa ne facem prieteni? Raspunsul meu (cam inconstient, probabil): DAAA!!! Nu toti oamenii sunt asa! Si, oricat de putini ar fi oamenii de incredere, merita sa ii cautam si sa incercam sa le dam de urma, pana cand tentativele noastre vor fi incununate de succes!
Asadar… succes va doresc!
1. Gândeşte-te la Iuda, era prietenul Domnului… O fi vrut să-i facă binele… lui, binele pe care-l vedea el, cum îl înţelegea el… Oricum, era un prieten dintr-o lume separată, nu din lumea Domnului… În rest ai perfectă dreptate, sau ar trebui să ai. 🙂
2. exact asta a făcut Iuda
3. Îţi mulţumesc în numele cititoror care se perindă pe aici, pentru frumoasa urare. În rest, mi se pare clar: riscul e mare dacă „priietenii” rămân în lumi diferite. Nu mă tem de prietenii care au aceleaşi valori şi se raportează la aceeaşi Autoritate, cum nu se temea Petru de Ioan! 🙂