Vreau parfumul de Cristos

 

Mesaj pe ClaS
Postat de prietenul Corneliu Chiriluţă la data de 15 februarie 2008

Oamenii au fost creaţi cu această capacitate de a găzdui Duhul lui Dumnezeu şi de a-L purta oriunde merg, împrăştiind mireasma lui Cristos (si nu izul băncilor de biserică, bine spus) putând aduce la viaţă orice colţ searbăd şi lipsit de lumină cotlon.

Completez aici apreciind modul în care poeţii (născuti din nou) ştiu să facă acest lucru într-un mod anume, ca şi cum ar avea un vas special în care poartă această comoară nepreţuită. Lucrul care mă întristează pe mine (am mai comentat despre asta) este acela că unii poartă vase sparte care ori au pierdut ceva pe drum, ori niciodată nu au cunoscut mireasma lui Isus şi au rămas (daca au fost vreodată) poeţi fără Cristos… Ei nu-L pot aduce pe Cristos nicăieri, ci s-au încrezut în vasul pe care acum îl poartă peste tot, convinşi fiind că e mai valoros decât Cristosul.

Ah, pentru că sunt sătul de izul băncilor de biserică vreau să-mi aduc în casă parfumul de Cristos pe care unii îl prepară aşa de frumos povestind despre El în versuri care ating diferite aspecte ale vieţii!

Dar să nu-mi rămână poezia fără de Cristos! Nu-L închideţi în clădirea bisericii la plecare! Povestiţi durerea oricărei suferinţe, dar să fie-acolo şi Cristos!

Corneliu

Publicitate