M-am născut baptist. Dar m-am făcut creştin. După ce, la 16 ani, am fost botezat baptist dintr-o grabă copilărească şi în nădejdea că botezul mă va feri de păcatul care începuse să mă devore, la 18 ani părăseam biserica pentru a mă afunda în experienţe inclusiv literare, intelectuale, bravam eu… Dar rigorile credinţei lipsind, am ajuns disperat de imoral. Mă dispreţuiam, îmi era dor de puritate şi de nădejde. Şi căutam iubirea fără margini din poezie, îmi închipuiam eu, încercându-mă în viaţa reală.
Ce a urmat? Dezastrul! La 28 de ani, devenit patetic de indiferent, datorită unui concurs de împrejurări, am fost rebotezat ortodox. Abia atunci a început să ţipe cu adevărat conştiinţa mea „baptistă”. Un an mai târziu îmi recunoşteam eşecul total al întregii mele alergări după iubire, înaintea lui Dumnezeu, la marginea unui pat de spital, beat şi dispreţuit, cărat cu forţa acolo de nişte oameni care mă urau.
Am căzut pe genunchi hohotind îngrozit şi am strigat din toate puterile, ca un animal ce ajunsesem, înainte să mă lege de patul ăla de spital: „Doamne, ăsta-i iadul. De aici numai tu mă scoţi!”
Şi El m-a scos. Mi-a arătat iubirea adevărată. Cine-şi împarte iubirea ca să aibă şi pentru Dumnezeu, dar mai întâi pentru mamă, tată, nevastă, copii, iubirea aceea totală şi disperată a inimii şi a gândurilor deodată, iubirea definitivă care duce la sinucidere ( acea sinucidere despre care vorbeşte Pavel când spune că nu mai trăieste el, ci Hristos), nu este vrednic de El.
Iubirea asta e aşa de ciudată, ca o poţi împărţi chiar cu propriile-ţi gânduri! Atunci începi să împarţi lumea în dogme, în loc de adevăruri, şi în mici libertăţi personale, în loc de ascultare de El.
La 31 de ani abia, după ce am încercat reintegrarea într-o biserică penticostală, am ascultat de gândul care-mi spunea: „Smereşte-te! Trebuie să lingi unde-ai scuipat!” şi m-am întors acolo de unde plecasem. Am fost reprimit în biserica baptistă. Dar nu eram al ei, ci al Domnului. Atunci au început suferinţele mele fizice. Dar tot atunci eram gata să le port. Fiindcă nu mai trăiam eu. Am început să înţeleg altfel. Că dogma omenească e una, iar regula lui Dumnezeu e altceva.
Interesant însă este faptul că regula divină se verifică prin litera Bibliei, oricând şi de către oricine ar citi-o cu bună credinţă. De-aia sunt baptist: fiindcă sunt creştin. Botezul meu a fost un legământ semnat de două părţi. Chiar dacă eu l-am călcat, fugind de Hristos, El nu poate fi necredincios: m-a adus şi mă ţine în Hristos. Fiindcă acesta era legământul.
jurnalul scrierii iubirii
VĂ MULŢUMESC!
Jurnalul scrierii iubirii 
Dumnezeu nu ne iubeste ca facem parte dintr-o confesiune religioasa ci;….”pentru ca ai pret in ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc.”Isaia 43;4
Evident că aşa e, cum bine observaţi. Vă mulţumesc pentru scurtul comentariu şi accentuez ideea: am ales să rămân baptist fiindcă am înţeles cum e să fiu creştin. Nu fiindcă mă mântuie o confesiune, sau o biserică… Adică am înţeles că mi se cerea pocăinţă şi smerenie totală, nu mai contam, trebuia să înfrunt urmările purtării mele înaintea acelora pe care îi desconsiderasem şi a căror mărturie o murdărisem, înaintea fraţilor mei baptişti. O făcusem înaintea Domnului, mai întâi, aşa că întoarcerea în biserica baptistă unde primisem botezul mi s-a arătat a fi consecinţa directă.
Dar iubitul meu era Domnul, nu vreo confesiune anume. Sunt sigur că în cer nu vom mai purta etichete, ecusoane, sau drapele în culori confesionale…
Îmi amintesc o anecdotă: moare un credincios şi ajunge în cer. Acolo e întâmpinat de îngeri şi purtat din slavă în slavă de ghizii săi minunaţi. La un moment dat vede un grup numeros cântând şi slăvindu-L pe Dumnezeu. „Cine sunt ăştia?” întreabă omul.
„Sunt Mireasa lui Hristos. Se numeau penticostali.” Dar ăştia? întreabă el, arătând spre alt grup. „Tot Mireasa e… Se chemau în fel şi chip. Tot acolo cântau alţii, oarecum separat. „Dar aici?” se miră omul. Iar îângerul duce zâmbind degetul la buze: „Şşşt! Mai încet… Ăştia se chemau baptişti. Ei cred că sunt singuri în cer!”
oare om fi multi din „astia”??cat de mare e gramada noastra de copii plecati de-„acsa”??
<>Zambiti va rog!
Zâmbesc… Dar dincolo de zâmbet e durere. Cu cât e mai mare „grămada” asta, cu atât e durerea mai mare…
Speram ca intr-o zi toata Romania sa fie baptista!
Absurd! Eu sper să fie creştină… Hristos nu a fost baptist.
Sau ai ochelari… de baptist?
[…] la Rama, iar istoriei nu-i pasă Am spus destule despre mine până acum. Numai dacă citiţi aici, de exemplu… Am arătat de ce sunt aşa sau altfel… Poate ar trebui să discutăm şi […]
m-a impresionat foarte tare povestea aceasta…..si eu voi lua boitezul duminica ce va urma….Domnul sa te binecuvinteze
Mă bucur şi mă rog pentru tine. Fii binecuvântată! 🙂
nu etichetele conteaza , ci calitatea marfii.
Asa si cu crestinul, nu-i suficient sa te numesti intr-un fel, ci sa traiesti cat mai in conformitate cu preceptele biblice, pentru ca in totalitate e greu…
Da… Ar fi bună o poveste al cărei titlu să sune chiar aşa: „Cu Dumnezeu la cumpărături!” 🙂
ai totala dreptate DOMNUL sa te binecuvanteze. PACEA DOMNULUI SA FIE CU TINE. AMIN ILIE………………………………………………
Nu faptul ca esti baptist, penticostal,adventist..s.a.. te va duce in cer si credinta ta adica nu „pocaiti”(asa ne zic oameni) vor ajunge in cer si Crestini care traiesc in pocainta si aici pot intra si ortodoxi, catolici…..
Domnul sa va binecuvanteze si sa va pastreze in Mana Lui
toti oamenii mi-s dragi, dar mi-s frate cu fratii… (era sa zic baptistii!)…
Sau altfel spus: „fratii ti-i da Dumnezeu, prietenii ii poti alege singur”…
M-a impresionat marturia ta si totodata m=a lasat nedumerit!
Ma bucur de decizia pe care ai luat-o si cred ca Domnul a facut o cercetare in inima ta.
Intrebarea mea este: ai fost rebotezat la baptisti? si care dintre cele doua botezuri sa luat in considerare cand ai fost reprimit la baptisti? pentru ca dupa cum ai spus „am fost botezat baptist dintr-o grabă copilărească şi în nădejdea că botezul mă va feri de păcatul care începuse să mă devore” acesta nu m-i se pare un motiv bun pentru un botez valabil.
Este adevarat ca nu botezul face ca cineva sa fie mantuit dar trebuie facut dupa principii biblice pe care, personal, cred ca nu le-ai indeplinit in niciun caz.
Nu ma indoiesc in privinta mantuirii tale ci in ascultarea de invatatura Domnului in ce priveste botezul.
Pentru o documentare mai succinta a ceea ce cred eu, vezi link-ul urmator: http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/udat_sau_botezat%5B1%5D.bis.htm
Doresc ca Harul si indurarea Lui sa aduca o binecuvantare in viata ta!
Dragul meu, sunt convins ca Dumnezeu nu e nedumerit deloc, ba chiar ca a dorit cu toata iubirea Sa intoarcerea mea, iar bucuria mantuirii nu mi-o poate lua nicio nedumerire. El este Domnul propriului Sau cuvant, al propriilor Sale legi, si nu ma indoiesc ca El stie perfect care botez este valabil pentru mine. „Este”, nu „a fost”…
Inca o data iti spun, ca am toata aprecierea pentru ce a facut Dumnezeu in viata dvs. si cred ca El te-a iubit si te iubeste, dar acesta nu ne scuteste „sa implinim tot ce trebuie implinit” asa cum doreste El si nu cum credem noi. Tot asa spun si cei ne-nascuti din nou, care spun ca Dumnezeu ii iubeste sau ca El ia ajutat …. dar nu vor sa se supuna Adevarului si le pace sa umble dupa caile lor (parerile lor).
Imi pare rau daca mesajul meu a adus intristare dar am sperat si sper ca aceasta sa fie dupa voia Lui Dumnezeu (2 Cor. 7:10).
Este bine totusi, sa studiem ce este mine si ce nu, inainte sa ne pronuntam.
Fac lucrul acesta cu toata dragostea, chiar daca nu ne cunoastem, totusi, o fac cu nadejdea ca intr-o zi ne vom vedea (daca nu aici posibil in Imparatia Domnului nostru).
Har si multa pace!
Nu este motiv de întristare… Dimpotrivă, îţi Apreciez şi îţi respect dedicarea pentru Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Dar nu mă pot împiedica să mă gândesc că tâlharul pocăit, cel care a murit pe crucea de lângă crucea Domnului, n-ar fi avut nici o şansă, cu cei ca tine… Apoi, nu eu am hotărât să fie aşa, ci biserica aceea în care am fost botezat la 16 ani şi care a considerat valabil şi suficient botezul meu, chiar dacă pocăinţa adevărată a venit în urma unui proces mai îngelungat, ulterior momentului botezului. Sunt convins că Dumnezeu nu gândeşte pe nimeni pe „momente”, ci pe veşnicie.
Totusi … nu as vrea sa vorbesti de pe pozitia talharului. El nu a avut cunostinta botezului si nici nu stim daca face parte din biserica Domnului sau este unul dintre cei salvati ai lui Israel. Poarta de intrare in biserica Domnului este nasterea din nou si botezul si noi nu trebuie sa lasam acest aspect doar in seama unor oameni care de cele mai multe ori gresesc.
Ma rog Domnului sa studiezi Cuvantul si sa gasesti adevarul in ce priveste importanta botezului scriptural pentru a fi sigur ca „ai implinit tot ce trebuia implinit”.
M-as bucura daca te-ai uita si pe aceste materiale si bine’nteles sa e confrunti cu Biblia, asta numai daca te intereseaza subiectul.
http://www.box.net/shared/k0kl57jq19 si http://www.scribd.com/doc/11477149/Udat-Sau-Botezat
Harul, indurarea si pacea Lui Hristos Domnul sa aduca tot ceea ce priveste viata si evlavia pentru cei credinciosi!
De ce nu? Nu ai stiut niciodata ce e disperarea vietii irosite, a visurilor spulberate, a pocaintei fara intoarcere, fara iluzii, fara alternativa? De ce sa nu vorbesc de pe pozitia talharului, cand chiar ma aflu in situatia lui? De ce vrei sa anulezi puterea Cuvantului care rosteste „astazi vei fi cu Mine in rai” numai pentru a hrani pozitii orgolioase si sectare ale intelegerii omenesti?
Nu ma intelege gresit, cu toti am fost niste talhari inaintea Lui si am experimentat fiecare in felul lui intoarcerea la Dumnezeu, dar eu m-am referit la faptul ca talharul nu a avut cunostinta si nici posibilitatea unui botez „corect” ,noi … da, el nu sa integrat intr-o biserica locala care impartaseste „un Domn, o credinta, un botez” si nici nu amai apucat sa slujeasca cu ceva in trupul Lui Hristos. Noi mai avem inca harul sa facem ce nu a putut face talharul si nu este vorba de „a hrani pozitii orgolioase si sectare” ci a trai dupa Adevar, invatatura sanatoasa pentru care si-au dat viata primii crestini si bisericile Domnului de-a lungul timpului.
Nu doresc sa te mai supar cu nimic asa ca … fiecare face ce vrea sau mai bine zis .. ce a inteles si stiu ca numai El poate face lumina in ce priveste cunostinta de Dumnezeu si pazirea a „tot ce ne-a poruncit El”.
Fi binecuvantat De Domnul si ramai in harul Lui pana la a Sa venire!
Iarta-ma, dar au fost martiri inclusiv pentru invatatura botezului copiilor mici, pe care o consideram nebiblica. Daca martirii nu si-au dat viata pentru Hristos, ci pentru o invatatura sau alta, e posibil ca unii dintre ei sa fi murit degeaba.
Apoi, daca Domnul a considerat corect ceva, de ce sa spunem noi ca nu e corect decat in anumite circumstante?
Daca botezul meu de la 16 ani a fost validat dupa un proces dureros si indelungat, printr-o pocainta autentica si definitiva, de ce n-ar fi biblic. Oare Dumnezeu vede ca noi, sau El vede implinirea lucrurilor si a vremurilor? Nu da El vointa si infaptuirea? Daca vointa a venit la 16 ani, iar infaptuirea la 30, nu despre aceeasi viata e vorba?
Pai atunci, nu vad de ce nu acceptati botezul copiilor care merge pe acelasi principiu? ar trebui sa se schimbe marturisirea de credinta a baptistilor si sa se boteze toti de la o varsta cat mai frageda. Apropos, baiatul meu cel mare de la varsta de 6 ani a cerut Domnului sa vina in viata lui, ar fi trebuit sa-l botez?
Stiu ca botezul este un simbol al mortii, ingroparii si invierii Domnului Isus. Daca lucrul acesta nu a fost real (fiindca dupa aceea s-a demonstrat ca nu a fost pentru ca ai mers in lume si te-ai mai si botezat la ortodoxi unde ai renegat botezul „unirea cu Cristos in moartea, ingroparea si invierea Lui), unde a fost cu adevarat acesta unire cu El prin botez? (Gal.3:27)
Ai spus: „Apoi, daca Domnul a considerat corect ceva, de ce sa spunem noi ca nu e corect decat in anumite circumstante?” – de unde stim noi ce a considerat Domnul corect? ca au spus-o oamenii sau ca ne este descoperit de Sfanta Scriptura?
si „Daca botezul meu de la 16 ani a fost validat dupa un proces dureros si indelungat, printr-o pocainta autentica si definitiva, de ce n-ar fi biblic.” – vino cu argument Biblic la aceasta afirmatie.
Iar in ce priveste martirii, eu cred ca au murit pentru Domnul dar si pentru ca nu au acceptat sa intre prin mizeria de paganism amestecat cu iudaism si crestinism al bisericii catolice. Ei s-au luptat sa pastreze ce au primit fie prin viu grai fie prin epistolele apostolilor pentru ca au stiut ce au crezut, nu ca in zilele noastre cand nu se mai stie in nici-o biserica care este invatatura sanatoasa care ne-a fost lasata. Merg toti spre ecumenism.
… am zis ca nu o sa-ti mai scriu, dar vad ca nu am reusit.
Sper ca Adevarul Lui sa triumfe in toata chestia asta si nu doresc decat slava D-lui Hristos. Fi binecuvantat!
Cred ca ar trebui sa citesti pe C.S. Lewis, cand vorbeste despre cum se vede timpul, de la Dumnezeu. Poate daca s-ar intelege ca la El eu nu aveam 16 ani sau 30 de ani,cand m-a mantuit, ca la El baptistii dupa Hristos nu sunt cu nimic mai buni sau mai rai decat ortodocsii dupa Hristos, ca El are o balanta care i-a permis sa-l accepte pe talhar ca si pe botezati (in treacat fie spus, am vazut mult prea multi baptisti botezati, membri in biserici, care traiau vieti cu totul ciudate…)…
John 3:36 nu e suficient? – Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”
Dumnezeu este mare.
Pace tuturor.
Suntem de la facerea nostra inaintea domnului oameni si doar atat.El si-a dat viata pentru noi toti si pe cruce a purtat pacatele noastre a tuturora nu doar a unora dintre noi,si viata si-a dat-o pentru noi nu doar pentru a unora dintre noi.
Isus ne cheama la pocainta pe toti,toti suntem chemati la viata vesnica nu doar uni dintre noi.
La judecata de apoi vom fi judecati dupa faptele noastre nu dupa alte lucruri.
La judecata viata noastra care o avem in secret in inima noastra va fi comparata cu cuvantul si voia lui Dumnezeu,nu viata pe care o cunoaste parinti nostri,nu viata pe care o stie prietena sau sotia noastra,nici viata pe care a aratam in biserica…ci viata pe care o avem in ascunsul nostru…acea viata care doar noi o stim ascunsa in noi.
Dupa cum stim asa dar Dumnezeu este unul singur,iar biserica lui Isus este la fel una singura si atat.
Ce vreau sa spun este ca nu cred ca conteaza atat de mult daca suntem Baptisti,ortodoxi s.a.m.d.
Stiu ca ortodoxismul este o religie gresita dar daca un crestin ortodox este intradevar altfel fata de ceilalti si el poate avea viata vesnica.
Domnul sa va binecuvanteze pe toti ai lui amin
Va rog sa cititi cartea lui Oswald J. Smith „Omul de care Se folosetse Dumnezeu”.
Aceasta carte o puteti gasi in format electronic pe site-ul: adisima.wordpress.com
Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Din martie vad ca nu a mai scris nimeni aici. Eu scriu insa cu nadejdea ca cineva imi va raspunde. Ca ma va lumina intr-un fel sau altul. Am fost si sunt reformat. Ca sa ma pot casatori in biserica ortodoxa, am fost botezat si ortodox. Nu practic insa nicina din cele 2religii. De curand, citind cate ceva, am vazut ca unele percepte baptiste mi se par logice, corecte si bine fundamentate. Nu ma intelegeti gresit, nu doresc sa devin baptist. Insa, vad ca acest cult are o deschidere mai mare catre sensurile divinitatii, asa ca pun aici urmatoarea mea nelamurire: eu sustin ca daca traiesti frumos, respectand din principiu cele 10 porunci si derivatiile lor, daca ajuti oamenii, nu conteaza nici macar sa fii crestin. Cu ce este mai prejos un ateu care traieste frumos si respecta legile Domnului (desi nu crede in el) decat un credincios praticant, care face fel de fel de mizerii. De ce ateul n-ar avea acces in Rai, iar crestinul da? Oare un salbatic, care nici nu a auzit de Dumnezeu, dar care a trait frumos, cinstit si cu sufletul curat, n-ar putea ajunge in imparatia Lui? Eu cred cu tarie ca da. Si cred ca o merita mult mai mult decat credinciosul care a trait urat si in pacat. Sa nu spuneti ca a fi crestin implica sa fi bun, cinstit, etc. Uitati-va in jur… Deci, cum este?