Apoi a început ploaia

om-cu-umbrela1.jpgSe însera şi era din ce în ce mai gol geamul în faţa căruia stătuse toată ziua. Gol de el. Îşi îndreptă gulerul cămăşii şi îşi ridică haina de pe spătarul scaunului. În cameră lumina scrântea unghiurile drepte ale pereţilor, aşa se făcuse de puţină. Nu avusese nimic de făcut astăzi? Ba da… „Ba da, ba da, ba da.” Repeta în gând cuvintele scurte care curând sunau „barda, barda, barda”, apoi „Baraba, Baraba, Baraba”. Trase de sertarul dulapului tare, gata să-i răstoarne conţinutul pe jos. Îşi îndesă în buzunar o cărţulie scoasă de sub un cearşaf alb, spălat de mult, şi împăturit. Se îndreptă spre uşă. Când ajunse la locul întâlnirii era noapte deja. Toată ziua aşteptase întâlnirea uitându-se pe geam. Astăzi, nu altă dată… Îi va arăta ce scrie şi ce-o fi o fi.
Când a sosit Adrian cu vestea ca ea nu va veni, nu va mai veni niciodată, la magazinul din colţ se trăgeau obloanele. De ce nu i-a arătat până acum? De ce? Apoi a început ploaia, iar el a mutat cartea în buzunarul de la piept, la adăpost.

Anunțuri

2 Responses to Apoi a început ploaia

  1. LORELEI spune:

    frumoasa si trista poveste…..(desi ai scris-o ceva vreme in urma,insa abia acum ciita de mine)

  2. ionatan spune:

    Frunoasă, treistă şi atât de adevărată uneori… 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: