Cu crucea-n piept, în aerul târziu
Vedeam cu mine ce era de viu…
Eram un om tăcut, călătoriu,
Cu crucea-n piept, în aerul târziu.
Şi se făcea la capăt c-am ajuns
De alergare, foamete şi plâns.
În faldurile vremii eram strâns
Şi se făcea la capăt c-am ajuns.
Abia atunci am pus desaga jos
Şi-am scos din ea un dar sărăcăcios…
Mi-am dăruit viaţa lui Hristos.
Abia atunci am pus desaga jos.
De cântec n-apucai să mă mai ţin
Că l-a-nşfăcat din mine-un heruvim
Şi l-a cântat pe tot, cum ar cânta
Balada învierii cineva…
Pune frate crucea-n spate,
Ca sfarsitul poate e departe;
Nu te amagi… c-ai fi ajuns !
Tine-o tot ‘nainte ca esti… uns.
Uneori e mult prea grea
Crucea asta, crucea mea…
Ma cuprinde, nu ma lasa,
Cum e melcu-n a lui casa.
dar in mica bojdeuca ta
numai TU si EL in ea
si cu credinta dar de sus
te hranesti din via lui Isus
si mergi usor usor
pe-al versurilor drum
cu spor!