Doamne, cum Îţi permiţi?

Doamne, cum Îţi permiţi? E femeie… Şi mai e şi păgână! Te-ai găsit să-i vorbeşti despre apa vie, să-i spui despre închinarea în Duh şi adevăr. Ăsteia care a avut cinci bărbaţi, iar acum are unul care nici măcar bărbat nu-i e…? Care n-a auzit în viaţa ei de morală? Legea noastră repudiază aşa ceva…

Tocmai ei îi vorbeşti despre apa vie? N-o vezi ce redusă e. Tu îi spui despre apa vie, iar ea crede că e apă din fântâna ei. Închinarea ei e greşită, nu vezi, bate câmpii (pardon, munţii) cu graţie, ca toţi samaritenii, toţi sunt o apă şi-un pământ.

Dacă voiai să evanghelizezi Samaria trebuia să ne fi spus. Pregăteam pe unul dintre noi, avem şcoală, avem experienţă… Nu aşa… Te legaşi de o femeie fără căpătâi… Poate ieşi ceva bun din asta? Nici măcar despre Mesia nu ştie mare lucru…

Şi acum o laşi singură? Fă ceva cu ea, că o să facă numai prostii! Doar vezi ce aiurită e. Gândeşte total aiurea…

„Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: „Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” Ei au ieşit din cetate, şi veneau spre El. (Evanghelia după Ioan 4:28-30)