Psalmul de sub perfuzor 19

nu voi confunda niciodată perfuzorul cu asistentul medical
cum face albul salonului de spital când eşti trist şi gândul morţii
te abate de la credinţa ta de te-ai lua de piept cu mirarea
că totuşi ai apucat să spui zilelor tu

asta nu e decât o disperare absurdă ca şi cearşaful murdar
sub care oasele tale învaţă răbdări îndelung curgătoare
ca fluviile de pe o hartă când nu ştii încotro curge viaţa
şi asistentul medical încă îţi face semn cu palmele înţepate
de aceea lumea e ca un drapel fluturat uneori
pe o învingere ca o realitate

aşa iei de câlţi fiecare secundă şi o îndeşi în salteaua uitării
erai cap de familie tată de prunci erai
acum bruschezi cu privirea fiecare muscă de pe tavan
ca pe o tentativă de trai conştient de nimic
sau ca pe o ţeavă de eşapament a iubirii

dar nu confunda perfuzorul cu asistentul de spital
şi nu mai moţăi când vine ora de vizită şi se dau
ferestrele la aerisit

Publicitate