prietenului Daniel Fărcaş, la Cluj
De când eşti perpendicular pe iubirea mea, Dumnezeule, toţi prietenii îmi suspectează ploile de câmp mănos şi zările lor de răsărituri eliberate.
Cineva spunea că toţi inorogii poartă un corn pe cap… Nu e aşa. I-a privit soarele prea mult la ieşirea din poveşti, că le-a rămas o rază înfiptă-ntre ochi, de-aia plouă inexplicabil.
Când Dumnezeu vine perpendicular pe iubirea mea cu inorogi sentimentali şi mănoşi, aşa sunt eu: trag de nota do până prinde perfuzorul să cânte.