Mai mult decât ceream

Făceam ceva la calculator. Eram destul de îngrijorat cu privire la starea tatei, care la 75 de ani începea să umble pe la doctori. Acum se internase de urgenţă pentru dureri la rinichi. Eu nu mă putusem deplasa, mama fusese la ţară, aşa că nu ştiam dacă ieri a fost cineva pe la el, şi mai ales, nu ştiam care îi era starea. Dar nu încetam să mă rog, aşa că grija nu era foarte mare. Dimineaţă a venit mama şi a plecat imediat la el. Era deja aproape ora prânzului şi ea nu venise.
Am întrerupt tot ce făceam pentru un moment şi m-am rugat iar, că simţeam că mă ajunge din nou îngrijorarea. „Doamne, Te rog adu-o pe mama cu veşti bune!”
Ştiu că Domnul răspunde la rugăciune. Ştiu asta mai bine decât cum mă cheamă. Nu o dată am avut parte de „coincidenţe” ciudate, care m-au convins. De data asta nu am terminat de rostit în inima mea rugăciunea, că s-a deschis uşa si a intrat… vestea bună! Tata în carne şi oase, aşa cum îl ştiam… Adică bine mersi! Au vrut să-l opereze, da’ el a vrut să vină acasă, că nu-i place în spital.
Aşa răspunde Dumnezeu rugăciunilor. Mai mult decât cerem sau gândim noi…!

Publicitate