Nevoia de mărunţiş

money_coins1.jpg Mi se sugera deunăzi că ar fi bine dacă mi-aş însoţi poeziile de pe blog cu relatarea situaţiei sau a momentului special care a dus la scrierea lor. Da, cred că ar fi ceva interesant, în unele cazuri. Dar cele mai mule poezii sunt urmarea unei poziţii deliberate şi aproape permanente de a scrie. A unei dispoziţii, mai bine zis. Să vă spun cum scriu. Mă aşez la birou, hotărât să nu las să trecă ziua fără poezie. Au fost zile când am scris şi şapte, opt poeme (cu cel puţin patru strofe). Apoi arunc o privire afară, pe fereastră… Văd un pic de anotimp, un amănunt de copil alergând în ploaie, o geană de plop îndoindu-se. După aceea privesc în mine şi văd cum toate astea se înmoaie şi se amestecă pe o paletă ca de pictor. Este paleta credinţei. Are locuri clare, bine delimitate, pentru tot ce vine de afară. Cineva îmi suflă un cuvânt, aşa cum sufla colegul de bancă la lecţia de geografie. E suficient! Fiindcă am învăţat lecţia… dar nu îmi mai amineam începutul… Aşa că cel mai greu este primul cuvânt. Întotdeauna ăla trebuie să-mi fie suflat. Mai departe e uşor. Ştiu că nu tot ce spun e excelent. Că am şi umplutură destulă. Dar ţin şi la ea, fiindcă ţin la Sufleur. Vă spun un secret: Îl iubesc! Şi cum o bancă nu îşi aruncă mărunţişul, aşa nu arunc eu poeziile mele slabe. Sunt destui care au nevoie şi de astea, cum sunt mulţi clienţi la bănci care au nevoie de mărunţiş… Doar le schimb în altele mai bune, dacă e cazul.

Anunțuri

7 Responses to Nevoia de mărunţiş

  1. marius spune:

    :-)Frumos. Nu cred ca puteai explica fain. 🙂

  2. marius spune:

    explica MAI fain am vrut sa zic.

  3. ionatan spune:

    Mulţumesc, Marius. A fost uşor să explic ceva ce chiar aşa e.

  4. adamaica spune:

    Am zâmbit. 🙂 Larg. :)) Întotdeauna ai avut tu o încăpăţânare să aperi ce e al tău. E bine şi aşa, Ionatane. E bine să asculţi şi ce spun cititorii tăi. Chiar şi criticii. 😉 Repetiţiile supărătoare se pot evita. În poezie, e loc mereu de o metaforă nouă, de o nouă vrajă.

  5. ionatan spune:

    Ai dreptate, draga Adama… Ce pot face când nu pot face totul perfect, iar timpul trage de mine ca pisica de colţul preşului? Intotdeauna am fost un repezit… În ultima vreme am învăţat să mă mai opresc să respir şi să treg cu urechea la Sufleur. Spune aşa de multe, că mă mai încurc… Iertaţi-mă!

  6. viorica spune:

    Dumnezeu a pus in tine un dar minunat,fii bucuros de acest lucru in fiecare zi!
    Felicitari!

  7. ionatan spune:

    Îţi mulţumesc, Viorica. Şi-I mulţumesc Lui, şi-I sunt recunoscător… Nu este bucurie mai mare, ca atunci când ştiu că n-am irosit ce mi s-a încredinţat. Asta e „bucuria Stăpânului meu” unde El mă cheamă în fiecare zi, iar eu mă duc de câte ori mă cheamă. Darul e de la El, întoarcă-I-se înmiit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: