Crescătoria de balene

Sunt un personaj tare ciudat. Mă întreb uneori cine, în afară de Dumnezeu, mă poate suporta. Fiindcă mai înainte de asta trebuie să mă înţeleagă, iar de înţeles, nu mã înţeleg nici eu. De exemplu, atunci când mă contrazice cineva…

Dacă e o persoană la care ţin şi pe care nu vreau să o contrazic, dar nici nu am cum să-i dau dreptate, fug… Îmi aleg o altă realitate în care mă izolez şi unde îmi pot vedea de ale mele fără să mai fiu deranjat. Chiar dacă sunt acuzat de „scăpări de atenţie”, aiurealã, indolenţă, etc.

Oare câţi nu facem aşa atunci când ne mustrã Dumnezeu? Nici nu e nevoie să fugim ca Iona, dar nimerim mereu în burta câte unui chit interior, de unde numai pocăinţa şi ascultarea de El ne mai scapã. Doamne, şi ce crescãtorii de balene din astea sunt conştiinţele noastre!