Duhul Sfânt din inima mea

Gând încolţit ca o pâine

Dumnezeu are gândurile Sale despre Sine şi despre lume.
Gândurile Sale despre Sine sunt El însuşi. Este realitatea Sa. Gândurile Sale despre lume suntem noi şi realitatea noastră.
Gândurile Sale rostite primesc viaţă. Ele ajung la Cuvânt. „Căci toate lucrurile au fost făcute prin El şi pentru El.”
Gândurile Sale nerostite, cele respinse ca neviabile, rămân fără Cuvânt. Dar nu rămân inconştiente. Ca şi gânduri ale lui Dumnezeu nerostite, ele au o viaţă, dar una lipsită de formă.
Numai Duhul Său, Personalitatea Intimă care Se proclamă prin Cuvantul Său, Expresia Identităţii veşnice a Sa cu Sinele Său exprimat în Sine şi nerostit, dar şi prin Cuvântul Său rostit, este acea persoană din Dumnezeu căreia noi îi spunem, după Scriptură, Duhul Sfânt. Şi El aste lipsit de formă, doar e Duh.
Duhul Sfânt este Dumnezeu în relaţie. În relaţie cu Sine şi cu neSinele Său. În relaţie cu Fiul Său şi în relaţie cu universul creat. Aşa cum duhul omului este relaţionarea sufletului şi cugetului omenesc cu tot ce este în el sau în afara lui, cu tot ce îi intersectează existenţa, fie că este conştient de asta, fie că nu. Aşa cum sunt eu în relaţie cu propriile mele cuvinte atunci când scriu poezie, dar nu numai cu ele… Ci cu o mulţime de alţi factori ţinând de propria mea alcătuire fizică, psihică… Poezia uneşte ceea ce e trăitorul în întregime cu ceea ce e trăitul în întregimea lui ştiută sau doar intuită, sau nici atât.

Cele dintâi roade ale Duhului sunt paşii făcuţi de noi către împlinirea rostului ce ni s-a dat la crearea firii, la nivelul persoanei noastre interioare. La nivelul duhului nostru. Dar trupul, cel care e moştenit de la Adam, va trebui să fie desfiinţat. Înlocuit. Răscumpărat. Înfiat. Abia atunci ne vom putea identifica deplin în Cuvânt ca rostire vie a lui Dumnezeu. Aceasta este „…nădejdea vieţii veşnice, făgăduite mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă…” Se va întâmpla. Cum spune Domnul Isus: „…vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în ceruri”. Adică proiecţii ale duhului nostru, „perfecţionate” în sângele mântuitor al Domnului Isus, dar mai mult decât îngerii, capabile să poarte învelişul sfânt al trupului de slavă.

Publicitate