Ce chestie, şi blogul ăsta!

Tot blogul e ca tot omul. Nu numai ca acela care îl scrie, cum ar fi o carte, de exemplu, dar mai ales ca acela care îl citeşte. Am început să vreau să scriu aşa cum vă place vouă să citiţi. Pentru că în societatea blogului nu exişti, dacă nu eşti citit. Şi nu eşti citit dacă nu scrii. Literatura a devenit o chestie vitală. Dar nu scrii, dacă nu ştii cum să faci asta. Nu e greu de învăţat însă, când există o lume întreagă dispusă să te înveţe. Cititorii de bloguri abia aşteaptă să vadă ce scrii, ca să te înalţe sau să te coboare pe scara unei existenţe virtuale, în fapt, dar atât de reală în calcularea raportării sinelui tău la el însuşi, la ceilalţi şi la Dumnezeu.

Cel mai mare pericol e acela al standardizării persoanei, al unui fel ciudat de democraţie culturală pornită din subiectivităţile atât de diferite ale cititorilor. Care democratie poate duce în neantul asemănării cu Dumnezeu (în sensul de uzurpare a Numelui Său) a unei întregi colectivităţi umane unită prin calculator.

Nevoia de rating anulează „asperităţi” personale de multe ori creatoare la modul excepţional, pentru a netezi totul în mănuşa anonimatului numit „gustul majorităţii”. Stridenţele sunt evidenţiate din pricina „normalului” unei majorităţi – normal până la un punct – majoritate incapabilă să digere altceva decât… roşcovele fiului risipitor, şi prea obişnuită cu gustul lor.

Ce chestie, şi blogul ăsta!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: