O veste dureroasă

O veste dureroasă, azi… Marius şi Cristi vor să se retragă! Nu cunosc amănunte, dar bănuiesc motivele. De fapt nu pot fi diferite în esenţă de acelea care m-au scos pe mine din slujba de ziarist, acum 13 ani… Am fost însă mult mai puţin înţelept, sau… aşa a vrut Domnul. Eu am continuat să lupt până dincolo de limitele mele. N-am ştiut, sau nu am vrut să mă opresc. De fapt am făcut o înţelegere cu Domnul. „Doamne,” m-am rugat, „dacă e voia Ta să ies din lucrarea asta, scoate-mă cu mâna lui, căci m-ai adus cu mâna lui…”

Când m-a ameninţat cu desfacerea contractului de muncă pentru că ceream voie sa-mi îngrijesc sănătatea – boala începuse a se accentua, era de Paşte, în 1994 – nu a fost de acord să-mi dea câteva zile de concediu. Atunci am înţeles… Mai mult, mă chema la muncă în zilele de sărbătoare. Era răspunsul aşteptat. M-am dus la doctor şi am fost trimis urgent la spital la Bucureşti. Din acel moment nu am mai călcat în redacţie şi am fost pensionat de boală.
N-am iubit niciodată dictatura, snobismul agresiv, n-am înţeles niciodată nevoia de a controla totul, până la anularea personalităţii celorlalţi. Aşa că îi înţeleg pe Marius şi pe Cristi.
(Marius şi Cristi sunt doi tineri păstori.)

Publicitate