Pătrăţosule, nu ţi-am stricat camera?

A fost o vreme a prieteniilor. Încă înainte de a pleca ştiam că mă voi întâlni cu Pătrăţosu. Nu pot spune că nu eram puţin emoţionat, ca de fiecare dată când întâlnesc oameni noi.

Ne-am întâlnit la hotel şi m-a luat la el. M-am bucurat de intimitatea căminului unui om deosebit. Atmosfera calmă şi totodată febrilă, deschisă dar subtil autoritară, ca o mănuşă în care ţi-e bine, un ceai cald şi parfumat şi dulceaţă de smochine, acordurile de chitară şi cărţile m-au făcut să uit un amănunt: tocmai îşi „omorâse” blogul.

Uite o adevărată familie creştină, mi-am spus, omorându-mi şi eu o lacrimă. Fii binecuvântat, Marius Cruceru! Şi ştiţi ce m-a mai impresionat? Că mi-a fotografiat scrisul de mână. Vă spun eu: e imposibil de înţeles! (scrisul meu, de el zic!) Mă tem să nu-i fi stricat aparatul…

Publicitate