Putem înţelege Crucea?

ât poate inţelege omul astăzi din patimile Cuiva care a suferit pe cruce, condamnat de propriul Său popor, acum două mii de ani, ce-şi poate el reprezenta, in mijlocul stresului modern, al avalanşei de circumstanţe care mai de care mai nenaturale şi mai acaparatoare, ne putem da seama uşor. Când uimirea, sau frica, sau perplexitatea, se manifestă printr-un simplu semn al crucii, făcut la iuţeală, între două înjurături, când şi hoţul, pregătindu-se să dea lovitura face semnul şi înjură, apoi îngână  „Doamne-ajută”, nu putem afirma că e foarte clar ce s-a întâmplat la Golgota. Ba dimpotrivă, se poate spune că lucrurile stau exact invers…  Căci simpla asumare a unor forme, nu înseamnă defel înţelegerea lor. Nici chiar colorarea acestora cu emoţii, de felul lor trecătoare, şi mai degrabă dăunătoare.
Nu doresc aici să discut oportunitatea semnului crucii. Poziţia neevanghelică a acestei practici este flagrantă. Să privim doar o clipă uriaşa, dar atât de nevăzuta (ca şi pădurea, din cauza copacilor), cruce a omenirii dintotdeauna şi de pretutindeni, conturată parcă mai clar în aceste vremuri din urmă… Această cruce sub semnul căreia ne zvârcolim clipă de clipă dospindu-ne pentru moarte, întinşi până la alienare pe cele două coordonate spaţiu-timp ale condiţiei umane, străpuşi şi ţintuiţi de cuiele păcatelor, şi, mai ales, fără perspectiva Învierii…