Problema rădăcinilor -1-

Tot ce cred despre mine, e că sunt câteva lucruri la care mă pricep, şi o sumedenie de altele, la care nu mă pricep. O anumită pricepere specială, abilitatea de a mă juca între şi cu vorbe însă, da, mi-a fost dată. Nu vreau şi nu pot să ascund darul acesta. Care, înaintea Dătătorului, devine o mare răspundere.
Puterea de a evalua situaţiile, de a vedea just, o au mulţi. Mai puţin dorinta de schimba ceva. Mai ales când într-o stare veche de lucruri se află înfipte rădăcinile existenţei lor. A o dărâma, starea asta de lucruri,  înseamnă, pentru cei mai mulţi, a-şi anula propriile rădăcini. Dar numai cerul lui Dumnezeu nu se schimbă…

Din ce în ce mai des, în ultima vreme, mai ales în umbra aparent inofensivă a Internetului, se fac auzite voci care cer o schimbare. Voci care vin dinspre pocăiţi şi se adresează acestora. Nu substanţa existentei evanghelice îi deranjează, ci formele învechite, devenite anacronice.
Pe multe pagini web – şi capătă o amploare de neimaginat blogurile – sunt găzduite în mod programatic „esenţe” de modernism evanghelic.
Întotdeauna şi peste tot se duce o lupta surdă între vechi şi nou, iar regula e ca noul să învingă. Cum spuneam însă, şi el, la randul lui, va fi înlocuit cândva, dacă şi-a pus rădăcinile în lumea aceasta… Dacă nu şi le-a ancorat în cer. 

Anunțuri

18 Responses to Problema rădăcinilor -1-

  1. aurelmateescu spune:

    Daca ar fi numai o lupta intre vechi si nou, atunci nici nu ar fi demna de remarcat o astfel de confruntare.
    Ai mare dreptate, depinde de unde ne tragem radacinile, seva.
    Depinde de ce fel de mladite suntem…

  2. Ionatan spune:

    Nu, nu e numai lupta dintre vechi si nou… Dar adesea, cele mai profunde trairi apar sub cele mai obisnuite infatisari. E adevarat, asa se poate escamota originea reala a problemelor, dar nu putem face totusi abstractie de fenomene. Depinde in primul rand si in cel mai inalt grad de unde ne revendicam radacinile, dar si mediul in care ne dezvoltam conteaza. Ma gandesc la deosebirea dintre un copac normal si un bonzai… Tot in pamant isi au radacinile, dar…

  3. violeta spune:

    Depinde si cat de mult a plouat in tineretea copacului. Citeam odata intr-o ilustratie: daca in tinerete a avut apa din belsug, planta nu a avut nevoie sa-si dezvolte radacinile. Iar cand vine seceta, cand da de greu, radacinile de suprafata se usuca sub soarele arzator. Pe cand o planta care a fost nevoita sa-si caute seva in adanc, care nu a avut apa la dispozitie ci a trebuit sa sape dupa ea, si-a intarit radacinile, si-a consolidat structura, si cand vine seceta, o gasescte cu radacinile adanc infipte in pamant, acolo unde mai este inca apa cand la suprafata totul s-a uscat. Asa e si-n viata. Asa e si cu viata de crestin.

  4. ionatan spune:

    Mare dreptate ai, Violeta. Dacă n-am fi avut rădăcinile adânc întru Domnul, câţi n-am pluti aiurea, duşi de orice fel de învăţătură omenească, sau de experienţe ciudate, înşelătoare…

  5. violeta spune:

    Nu am spus-o eu, a spus-o cel/cea care a scris ilustratia. eu doar am copiat aici.

  6. ionatan spune:

    De obicei o ilustraţie e ceva ce se vede… Hai să-i spunem povestire… 🙂

  7. violeta spune:

    In acest context „Ilustratie” este folosit cu sensul unei povestiri in care poti face paralele care te duc cu gandul la Isus si invataturile Lui. Dar tu ai inteles foarte bine in ce sens am folosit termenul. Apelezi la maieutica sau vrei sa-mi „tii” mintea ocupata cu ale Domnului ??? 🙂

  8. ionatan spune:

    Nu îmi deranjează înţelegerea, un astfel de sens… Mu m-am gândit să-ţi ţin mintea ocupată, ce, eu sunt Domnul? Şi dacă-mi dai adresa, îţi trimit o ilustraţie… 🙂

  9. violeta spune:

    1. si fratii te pot ajuta indrumandu-ti mintea spre Domnul…
    2. ce ilustratie?
    3. ce adresa?

    la asta m-am referit 😀 stii bine, si ma repet desi voi trezi din nou zambete…

  10. ionatan spune:

    După mine, mulţi fraţi ne îndrumă mimţile mai degrabă către minţile lor… Puţini sunt ca Filip, care a alergat după famen… Dar şi atunci tot Duhul Domnului l-a pus în mişcare.
    Cu ilustraţia şi cu adresa voiam doar să subliniez sensul „postal” al cuvantului „ilustratie”… Mă jucam… 😉 Zâmbete cred că vom stârni amândoi… 🙂

  11. violeta spune:

    Daca sesizam joaca ma opream din comentat mai demult

  12. ionatan spune:

    Mă jucam numai cu privire la sensul cuvântului cu pricina, atât. Dar dacă te-a supărat joaca asta, iartă-mă. 😦

  13. Sorina spune:

    Pe mine m-a amuzat jocul vostru de cuvinte! 🙂 …mi s-a parut de-a dreptul ilustrativ 😉
    A propos de radacini, sunt de acord: o viata grea e benefica si din acest punct de vedere – te „obliga” sa te ancorezi bine, cu radacini adanci, altfel „te fura puhoiul vietii”… si cine stie unde te poti opri, unde vei gasi un arbore cazut peste suvoi, sa incerci sa te agati de el… daca reusesti… 😉

  14. ionatan spune:

    🙂 Sorino, nu-mi face viaţa „şi mai grea” decât e! 😉 Cât despre „puhoiul vieţii” cred că ai văzut prea multe filme cu diluvii… Eu vorbeam despre rădăcinile alea din cer, cum că dacă nu le ţii acolo, te mănâncă eroziunea… Atunci să vezi alunecare de teren… 😦

  15. Sorina spune:

    Oooops! Eu vorbeam din punctul de vedere al unui copac „normal” 😉 , cu radacinile in jos… 😀 E drept ca am vazut niste fotografii cu arbori pietrificati, cu radacinile in sus; dar se spunea despre ei ca sunt o dovada a existentei Potopului, nu a credintei! 🙂

  16. ionatan spune:

    Mai spuneam eu odată… Creştinii autentici nu prea au tangenţe cu normalul lumii ăsteia cu copaci înfipţi în pământ. Dacă te chemi creştin şi nu eşti „nebun pentru Hristos” şi cu rădăcinile-n cer, să te ia Duhul, nu poto-apele, atunci poţi aştepta „liniştită” despietrificarea ducerii la vale… 😦

  17. Sorina spune:

    Pai, daca stai cu radacinile in sus si capul in jos, crezi ca nu te poate fura puhoiul? Hehehe, s-o crezi tu! Macar, atunci cand inca mai ai „picioarele pe pamant” (adica radacinile, in cazul nostru) mai ai o sansa: sa „calci apa” ca sa nu te scufunzi. Dar daca te prinde apa ca tii capul (in cazul nostru, coroana arborelui) sub nivelul ei… atunci sa te vad! 🙂
    Eu… nu am pretentii de „crestin autentic”; sunt „crestin(a)” si atat… mie mi-e de ajuns… 😉 O sa astept linistita vremea cand se vor topi pietrele… (asa sunt eu, mai cu „radacinile in pamant”… 😉 )

  18. ionatan spune:

    Sorino, se pare ca ţie aşa de tare îţi place să te joci, că merge şi fotbal fără minge…, dar „cu rădăcinile în pământ” 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: