„De aceea poporul Meu va cunoaşte Numele Meu; de aceea va şti, în ziua aceea, că Eu vorbesc şi zic: „Iată-Mă!” Şi este!
Ca urmare, El Se… este pe Sine. Este Persoana care, rostindu-Se pe Sine, Se „este” pe Sine. Şi este o a doua Persoană, aceeaşi, de fapt, dar în acelaşi timp, alta, este Cuvântul. Între cele două Persoane are loc o Comunicare permanentă într-o desăvârşită părtăşie. Se aplică iar principiul divin al rostirii de Sine a lui Dumnezeu, care generează realitate: apare a treia Persoană, Duhul, care „purcede” de la celelalte două Persoane, ca urmare a Comunicării dintre Ele. Este Dumnezeu în plinătatea Sa. Obiectul comunicării de Sine a lui Dumnezeu e Dragostea (Dumnezeu este dragoste). Dragostea determina diferenţieri în transmiterea atributelor Sale către celealte Persoane, diferenţieri care fac Dumnezeirea desăvârşită, desăvârşit suficientă Sieşi. (de exemplu, răspunsul din partea Celei de-a doua Persoane la transmiterea autorităţii nu este autoritatea, ci ascultarea, datorită părtăşiei în dragoste). In mod similar şi bazându-ne pe revelaţia scrisă, putem înţelege care sunt caracteristicele fiecărei Persoane a lui Dumnezeu… Aşa, El poate fi Unul, dar în trei… Greşesc tare?