Cu timpul scurs în raniţă de-argint
Şi agăţat de tâmplă ca povară,
Mă-ntâmpin în memorii hăulind,
Dar mă ascund plângând – a câta oară?
Apoi vii Tu, Isuse, şi-nviezi
În zorii răcoroşi înveşmântat
Şi mă întrebi: „Cine ţi-a spus că vezi
Ceva ce niciodată n-ai aflat?
Cine ţi-a spus că-n dimineaţă, gol,
Nu ai să ştii nicicând ce e lumina,
De-adăposteşti al trupului ocol
Cu şorţul viţei şi cu rădăcina?
Acum, cu timpul strâns ca un argint
Pe tâmpla ta, povară agăţată,
Vei traversa tăcerile murind,
Să poţi veni la Mine înc-o dată…”
jurnalul scrierii iubirii
VĂ MULŢUMESC!
Jurnalul scrierii iubirii 
Frate Ionatan, iti multumesc si tie, dar mai ales Celui ce ti-a soptit aceste versuri, prin care oridecate ori ajung pe aici sunt inundat de o bucurie si o pace venite din Lumea Lui.
Eu sunt cel care trebuie sa multumeasca: Îi multumesc Domnului pentru Harul Sau.
Ionatan, nu stiu unde locuiesti, dar mi-ar face placere sa ne cunoastem si sa ne vizitezi in familie si in Biserica. Eu locuiesc in Pecica, langa Arad si sunt diacon in Biserica Baptista.Daca vrei , poti sa-mi raspunzi pe adresa de mail.
P.S. Fiul meu, Flavius are blogul http://www.primeleraze.net si de acolo poti sa ne cunosti in parte familia
Cu dragoste frateasca RADU PETRISOR
Iti multumesc, frate drag. Am prieteni multi in zona, dar cum niciodata prietenii nu sunt destui, ma bucur sa-mi mai fac! 🙂 Sunt cam la celalalt capat al tarii, la Braila, dar sper, cu ajutorul Domnului, sa ajung pe la Arad in vara asta. Iti voi da detalii pe personala.
superba poezie…si restul,am citit cateva…multa inspiratie!!!
Îţi mulţumesc, alexandrina. Darul meu e de la Domnul meu şi nu e pentru mine.
superba poezie,Dl sa te binecuvinteze.LIDIA,CALIFORNIA