De nu vrei astfel a te pierde

De nu vrei astfel a te pierde

__________________________________________________________

În crâng îşi tremură ivirea
un fir de iarbă-nlăcrimat,
misterios îl saltă firea
din trupul ei de împărat.

Misterios despică vântul
hlamide lungi în lama lui…
Vin păsările şi mănâncu-l
adânc, verdele firului.

Şi umbra i se-ntinde iară
pe sub pământul împărat,
anemic domn cu rod de vară-
apoi, steril şi îngheţat.

Ce vină are firul verde,
cel mut, neputincios, stingher?
De nu vrei astfel a te pierde,
îţi pune rădăcina-n cer!

Publicitate