Citesc: „Căci El spune şi se face, porunceşte şi ce porunceşte El ia fiinţă.”A zis „să fie lumină!” şi a fost lumină. Aşa cum eu zic un cuvânt, zic „alb” fiindcă aşa mi-a venit, şi albul e în mintea voastră. Voi ştiţi că asta am zis. Dar n-am cum să fac albul ăsta aşa, deodată, doar zicând. Trebuie sa iau o pensulă şi vopsea, gândite şi ele şi făcute de alţii, fiindcă fuseseră în minţile lor. Şi fac alb. A fost nevoie de un plan îndelung şi întreg, până să spun, şi mai ales să fac alb…
Dar el a spus şi s-a făcut. El a poruncit şi a fost. El nu a avut nevoie de pensulă şi vopsea, ca să facă lumina. El a avut însă un Plan. Un Plan care nu cuprindea doar lumina. Fiindcă toate cele ce sunt, sunt că le-a zis în acest Plan. Se chema Adam. Se chema rostul luminii şi al întregului univers cântător, se chema strigătul de glorie şi bucuria de a fi a Stăpânului. „Intră în bucuria Stăpânului tău!” e cea mai mare binecuvântare acordată robului bun. Şi-a dus la capăt cu cinste şi credincioşie rostul fiinţei, acest rob bun.