„Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu…” Frica sau curajul, slăbiciunea sau puterea, boala sau sănătatea, frigul sau căldura, sărăcia sau averile, prietenii sau duşmanii, apa sau focul, ploaia sau seceta, toate. Toate sunt la fel de bune atunci cînd omul îşi schimbă condiţia cu cea dorită de Dumnezeu.
Cum? Nu ştiu… Dar ştiu că avem un Dumnezeu minunat care nu numai că a promis asta, dar ştie şi cum să o facă. Îmi este de ajuns. Când omul îşi încredinţează viaţa în mâna Domnului, el ştie că poate face ceea ce nici nu şi-ar fi imaginat înainte. Nu ştie cum poate, dar ştie că poate.
A fost o vreme când Bibliile trebuiau introduse în România şi distribuite în cele mai periculoase condiţii, datorită interdicţiei instituite de către autorităţile comuniste. Ţin minte câtă frică şi cât curaj vedeam că se înfruntau în inima tatălui meu când primea, ascundea sau transporta şi distribuia o asemenea „marfă”…
Ceea ce nu înţelegeam atunci era credinţa lui în voia lui Dumnezeu, cea care făcea din sentimentele umane slabe, nevrednice, contradictorii, cea mai de temut armă împotriva celui rău… Aveam să înţeleg asta mai târziu, deja am spus cu ce preţuri. Mă întreb, dragi cititori, şi vă întreb ce este frica şi ce este curajul, când le proiectezi în absolut?
(Fragment din eseul exegetic „Sabia Domnului…”)