Chitara şi anii de zile

Mi-am cumpărat după ani de tăcere o altă chitară
Crezând ca ea e cea care va cânta iarăşi,
Însă ea stă cuminte la locul ei şi tace.

Mă mai joc cu ea atingându-i corzile parcă străine,
dar totul sună atât de straniu şi din ce vibrează  ea,
dar şi din ce răzbate din mine…

Ochii îmi alunecă pe geamul din camera de sus
Spre măslinii din dealul de-aproape
Şi-n privirea-mi pierdută sunt ascuns ca o chitară,

Ca această chitară în tocul ei şi parcă văd acel dor
Arzător de Isus şi de cântecul Lui scurs pe cruce…

Emanuel

Asta mi-a dat fratele meu să vă mai dăruiesc. Şi l-am invitat să mai cânte ceva. Era pe o casetă veche, uzată de atâtea urechi colindate… Îmi cer scuze pentru calitatea înregistrării. Textul cântării îmi aparţine şi e foarte vechi.  

Publicitate