Dăruind, eu dobândesc

De la teorie la experienţă, drumul trece prin, sau pe langă credinţă? Apoi, cu ce coeficient afectează această credinţă faptele noastre şi exprimarea (mărturisirea) lor?
Fiindcă pacea e una singură, mai degraba o stare care nu se mai preocupă de valoare, fiindcă e pace… Valoarea presupune competiţie, pacea înseamnă lipsa acesteia. Eu aşa văd. Poate greşesc, dar am pace. Având pace, automat nu e competitor cu care să mă întrec, deci dau pace… Păstrez această stare doar făcând şi pe celălalt părtaş la ea. Dăruind, eu dobândesc. Nu?

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: