***
e ca atunci când Dumnezeu îţi spune să te joci
dar jucăria se ascunde ca atunci când îţi spune bea
şi apa-i amară
înseamnă că vrea să ştii setea
în orice cădere de soare la orizont
e prea multă seară
iar jucăria s-a pitit într-un colţ
de apă amară
***
spune-mi că aerul are un templu pe care l-am uitat
dă-mi înapoi memoria nepribegită
mersul meu speriat
pe o sârmă clipită
Doamne câtă metaforă de om trebuie să-Ţi fie
fiecare olog vindecat
nici lui nu i-a trebuit înţelegerea
când s-a ridicat
***
dacă nu ar fi fost albastru pe-afară
ar fi dat înapoi
ca o coastă care creşte şi creşte şi creşte
şi se face doi
dacă n-ar fi icoana am trece
direct prin iubire
ca printr-un jar
în care te faci zi de zi mistuire
te va mânca un cal din poveste
ca pe oricare îndepărtări
abia când mă va duce pe creste
voi da de zări
citesc asta şi strâng din dinţii memoriei
se poate oare să plâng
din carnea istoriei
***
pe Dumnezeu nu poţi să-L scoţi din jurul mâinilor lui
când vrei mângâiere roagă-te definitiv
ca atunci când trec anii
şi vei pricepe un colţ de frunză un capăt de drum
o întoarcere seara acasă
ca un pahar cu apă în Numele lui
după masă
***
Doamne glasul Tău ca un zid
la care mă pun tăcerile lumii
când mitralia lor fierbe spumegă
stiu că voi fi glicina voi alina trecătorii
bucuria nu are nume deşi e a mea
n-are nici capăt deşi mă-mpresoară
creşte un finic pentru o osană
în piept se poate face şi cuib aşa e de sigură
inima mea de ziua de mâine
da cred că voi bea cafeaua cum vrei Tu
eşti Cel care pui zahărul zilnic
lasă fericirea să muşte din adam
dă la o parte fructul ăla adu numirile
pune un necapăt nopţilor calde
şi încet vine toamna
jurnalul scrierii iubirii
VĂ MULŢUMESC!
Jurnalul scrierii iubirii 
Undergoing through the Icon (fragment 04)
***
is like God is telling you to play
but the toy hides like He tells you „Drink!”
and the water is bitter
that means He wants you to know how it is to be thirsty
there is so much evening
in any falling of the sun at the horizon
and the toy hides in a corner
of bitter water
***
tell me the air has a temple I forgot about
give me back my un-wanderer memory
my frightful pace
on a blinked wire
Lord, I wonder about the human metaphor
each healed lame must be to You
he didn’t need to understand
when he did get up
***
he would have give up
if it wouldn’t have been blue outside
like a rig who’s growing and growing and growing
and it become two
if the icon wouldn’t be
we would undergo straight through love
as through an ember
inside whom you became inflame day by day
a horse from the tale will eat you
as he eats any obliterations
I will reach the horizon
when he will carry me on the ridges
I am reading this and I screech the memory teeth
could I cry
from the history book
***
you can not take God out around His own hands
forever pray when you want caress
like the time when the years are fading away
and you will understand a leaf nook a road end
a coming back home in the evening
as a glass of water in His Name
after the lunch
***
Lord, Your voice as a wall
Where the world’ silent put me
When their machine gun boils froths
I know I will be the acacia I will comfort the passer byes
the joy has no name even it’s mine
it has no end even it’s around me
a palm-tree is growing for a hosanna
it could became a nest in my chest
my heart is convinced for tomorrow
yes, I think I’ll have my coffee the way You want
You are the one who make it sweet for me every day
let the happiness bite from Adam
clear that fruit away bring the assignments
Put a not-end to the muggy nights
Here the autumn comes slowly
Cui să mulţumesc? 🙂 Întâi Domnului, nu? Şi apoi ţie. Fii binecuvântată!
NU-mi mai multumi 🙂
Domnul merita toata lauda noastra
Ok, mersi! Asa sa fie! 🙂