Sânge de Miel

Floarea sudorii pe o frunte de Domn
Ca peste dealuri floarea din pom,
Fructele ies din pământul stropit,
Roşul culorii a-nmugurit.

Zice mai clar ca o sabie-n cărni,
Gândul de tine poţi să-l adormi,
Nu-l adormi-vei însă deplin:
Umbra-i rămâne să-ţi fie suspin.

Baţi aspre porţi cu tăişul ciobit
Al mişeliei pe care-ai iubit.
Domnul trecea pe acolo ducând,
‘Fruntând dureros mişelia pământ.

Timpul în pajişti s-o opinti
Loc să îi facă să păşească pe-aci.
Ploaia-n ogrăzi revărsată-i din El…
Blânzi vom ieşi, că e sânge de Miel.

Psalmul de sub perfuzor 12

Prietenului Marius Cruceru la Oradea

Ceva ce noi numim iubire, ceva ca un umăr al soarelui când ne zăreşte inima lui, zvâcnetul de uimire al razei la vederea luciului lac,ceva ce face simfonie din zgomotul oricărei cascade, asta şoptea Dumnezeu în dreptul nostru seara, întocmindu-ne

Şi dulceaţa de smochine a clipelor într-o contagioasă fredonare de noi ca poveştile… Doamne, cum se fac fotografiile cu prietenia pe dinafară?

Fragment 2, „Îngerul…”

Nu amestecaţi sufletul, totuşi, cu pământ, cu alte celelalte cărnuri la întâmplare, doamnelor şi domnilor! Dragostea, cu dragonii… doamnelor şi domnilor! Nu e circ, spectacol cu gladiatori, panem et circenses, nu cireadă, pâlc de putrede oase… Nu-i un lucru de apucat, doamnelor şi domnilor! Mântuirea nu vă e scrisă în frunte. Este îngerul cel mai scurt înspre mâine!